1. Generalităţi şi definiţii
2. Prevederea instalaţiilor de detectare şi alarmare la incendiu
3. Structura sistemelor automate de detectare şi de alarmare la incendii
3.1. Centrala de semnalizare
3.2. Detectoare de incendiu
3.2.1. Clasificarea detectoarelor de incendiu
3.2.2. Declanşatoare manuale de alarmă
4. Alimentarea cu energie electrică a instalaţiilor de alarmare
5. Criterii de proiectare şi realizare sistemelor automate de detectare şi de alarmare la incendii
6. Detecţia cădurii şi a fumului
7. Spaţii destinate echipamentelor de control şi semnalizare aferente instalaţiilor de detectare şi alarmare la incendii
8. Cerinţe privind cablurile sistemelor automate de detectare şi de alarmare la incendii
9. Protecţia cablurilor împotriva defectelor mecanice
10. Protecţia împotriva efectelor electromagnetice
11. Prize de pământ pentru instalaţiile de semnalizare a incendiilor
12. Realizarea, montarea cablurilor şi exploatarea instalaţiilor
de semnalizare a incendiilor
13. Zonarea clădirilor
14. Detectarea incendiilor cu ajutorul barierelor optice de fum
14.1. Funcţionarea barierelor optice de fum
14.2. Schema electrică pentru o barieră optică de fum
14.3. Amplasarea barierelor optice de fum
14.4. Exploatarea şi întreţinerea barierelor optice de fum
15. Sisteme automate de detectare şi de alarmare la incendii ale unor
firme specializate
15.1. Sistemul ESSER
15.2. Sistemul NOTIFIER
15.3. Sistemul MICRO-SAM
16. Aspecte specifice


1. Generalităţi şi definiţii
Instalaţiile de detectare a incendiilor, în funcţie de modul în care se detectează incendiul, pot fi manuale, automate sau mixte.
La instalaţiile manuale, semnalizarea incendiului se realizează de către om, prin acţionarea declanşatoarelor (butoanelor) manuale de alarmă amplasate corespunzător în obiectivul supravegheat.
La instalaţiile automate, semnalizarea incendiului se realizează de către detectoarele automate de incendiu conectate la centrala de semnalizare.
Instalaţiile mixte, folosesc atât declanşatoare manuale de alarmă cât şi detectoare automate de incendiu.
Sistemele de detectare şi de alarmare la incendii sunt instalaţii care pot atinge un nivel ridicat de automatizare dar, din motive obiective, de cele mai multe ori se folosesc alături de detectoarele automate de incendiu şi declanşatoare manuale de alarmă. Reiese de aici încadrarea în categoria instalaţiilor mixte, cu toate că denumirea folosită uzual este aceea de sisteme automate de detectare şi de alarmare la incendii.
Rolul unui sistem automat de detectare şi de alarmare la incendii constă în supravegherea permanentă a spaţiului protejat, în detectarea incendiului în cel mai scurt timp posibil şi în declanşarea sistemelor de alarmare şi/sau de protecţie, pentru o intervenţie rapidă şi eficientă [1,3].
La apariţia unui semnal de incendiu, instalaţia transmite alarma locală de incendiu prin activarea sistemelor de căutare a personalului de intervenţie şi a dispozitivelor de alarmă internă.
În cazul în care nu are loc o intervenţie umană, după expirarea unei anumite temporizări, centrala declanşează alarma generală. Aceasta include alarma externă (acustică şi optică) pentru avertizarea şi mobilizarea personalului din obiectiv şi anunţarea unităţilor de pompieri.
Concomitent cu alarma externă, instalaţia activează comenzile specifice în caz de incendiu (închiderea uşilor rezistente foc, deschiderea gurilor de evacuare a fumului, întreruperea alimentării cu energie electrică) şi declanşarea instalaţiilor de stingere a incendiului.
Se prezintă în continuare definiţiile, conform SR EN 54-1 din 1998, pentru o serie de componente ale sistemelor de detectare şi de alarmare la incendii.
Detector de incendiu. Component în care se găseşte cel puţin un senzor care monitorizează în mod permanent sau la intervale de timp regulate un parametru fizic şi/sau chimic asociat cu incendiul şi care furnizează cel puţin un semnal electric către echipamentul de control şi de semnalizare.
După principiul de funcţionare, detectoarele de incendiu pot fi:
• Detector de temperatură. Detector care răspunde la o creştere de temperatură.
• Detector de fum. Detector sensibil la particulele produse de combustie şi/sau piroliză suspendate în atmosferă (aerosoli).
Detectoarele de fum pot fi clasificate după cum urmează:
Detector de fum cu cameră de ionizare. Detector sensibil la produse de combustie capabile să afecteze curenţii de ionizare din interiorul detectorului.
Detector optic de fum. Detector sensibil la produse de combustie capabile să afecteze absorbţia sau difuzia unei radiaţii în domeniul infraroşu, vizibil şi/sau ultraviolet al spectrului electromagnetic.
• Detector de gaz. Detector sensibil la produse de combustie şi/sau descompunere termică.
• Detector de flacără. Detector care răspunde la radiaţia electromagnetică emisă de flăcările unui incendiu.
• Detector multisenzor. Detector care răspunde la mai mult de un parametru al incendiului.
Echipament de control şi semnalizare (Centrala de semnalizare). Component de bază al sistemului prin care alte componente pot fi alimentate cu energie şi care este utilizat pentru:
a recepţiona semnalele de la detectoarele conectate şi a determina dacă
semnalele corespund unei condiţii de alarmă, a indica optic şi acustic o
condiţie de alarmă, a indica locul pericolului şi a înregistra toate aceste
informaţii;
monitorizarea funcţionării corecte a sistemului şi avertizare în caz contrar;
transmiterea semnalului de alarmă la incendiu (dacă funcţiunea s-a implementat la cerere) către dispozitivele de alarmă incendiu sonore sau optice, către echipamentul de transmisie a alarmei de incendiu la serviciul de pompieri şi către echipamente automate de stingere a incendiului.
Dispozitiv de alarmare la incendiu. Componentă a sistemului de detectare şi de alarmare la incendii, neinclusă în echipamentul de control şi semnalizare, care este utilizat pentru o avertizare de incendiu (exemplu: sirenă, sau semnalizator optic).
Declanşator (buton) manual de alarmă. Componentă a sistemului de detectare şi de alarmare la incendii care este utilizat pentru semnalizarea manuală a unei alarme.
Dispozitiv de transmisie a alarmei la incendiu. Echipament intermediar care transmite un semnal de alarmă de la un echipament de control şi semnalizare către o staţie de recepţie a alarmei.
Staţie de recepţie a alarmei la incendiu. Staţie de la care pot fi iniţiate în orice moment măsurile necesare de protecţie la incendiu şi de intervenţie la incendiu.
Dispozitiv de comandă a sistemelor automate de intervenţie împotriva incendiului. Dispozitiv folosit pentru acţionarea unui echipament automat de protecţie împotriva incendiilor atunci când a fost recepţionat un semnal de la echipamentul de control şi de semnalizare.
Echipament de protecţie împotriva incendiului. Echipament automat de control şi de intervenţie împotriva incendiului (de exemplu o instalaţie de stingere).
Dispozitiv de transmisie a semnalului de defect. Echipament intermediar care transmite un semnal de defect de la echipamentul de control şi de semnalizare către o staţie de recepţie a semnalului de defect.
Staţie de recepţie a semnalului de defect. Un centru de la care pot fi iniţiate măsurile corective necesare.
Echipament de alimentare cu energie electrică. Componentă a sistemului de detectare şi de alarmare la incendii care alimentează cu energie echipamentul de control şi de semnalizare (şi componentele care se alimentează din echipamentul de control şi de semnalizare). Poate include mai multe surse de alimentare, spre exemplu reţeaua ca sursă principală şi o altă sursă de rezervă.
Dispozitiv autonom de alarmare la fum. Dispozitiv proiectat pentru declanşarea alarmei de incendiu în aplicaţii casnice care conţine elementele de detectare a fumului, de alimentare cu energie electrică şi de alarmă.
2. Prevederea instalaţiilor de detectare şi alarmare la incendiu
Documentaţia tehnico-economică se elaborează pe baza conceptului de protecţie la risc (la incendiu) bazat pe identificarea riscului şi, după caz, a analizei de risc, stabilindu-se măsurile, tehnicile şi procedeele de organizare a instalaţiilor de semnalizare a incendiilor.
În urma analizei de risc la incendiu se defineşte nivelul relativ de stare de pericol de incendiu sau de explozie urmată de incendiu.
Dimensionarea instalaţiei de semnalizare a incendiilor şi amenajarea spaţiilor necesare instalării echipamentelor aferente se stabileşte de proiectant pe baza destinaţiei construcţiei, caracteristicile specifice ale produselor utilizate şi în funcţie de pericolul prognozat.
Necesitatea utilizării instalaţiilor de semnalizare a incendiilor aferente construcţiilor se stabileşte în funcţie de riscul de incendiu, tipul de clădire,
destinaţie, categoria de importanţă a construcţiilor. Producătorul (sau furnizorul) de elemente componente ale instalaţiilor de semnalizare incendiu are obligaţia să livreze o dată cu echipamentele şi instrucţiunile de funcţionare, montaj, exploatare şi verificare ale acestora. Instrucţiunile cât şi inscripţionările elementelor de comandă şi semnalizare ale echipamentului de control şi semnalizare trebui să fie în limba română.
Constructorul are obligaţia să efectueze lucrările în conformitate cu prevederile documentaţiilor tehnico-economice şi reglementărilor tehnice specifice.
Investitorul are obligaţia de a aviza documentaţia tehnico-economică, de a recepţiona lucrarea, de a exploata şi întreţine în condiţii de siguranţă instalaţiile de semnalizare a incendiilor.
Proiectarea, executarea, punerea în funcţiune, asigurarea service-ului şi a mentenanţei instalaţiilor şi echipamentelor aferente instalaţiilor şi echipamentelor aferente instalaţiilor de semnalizare a incendiilor se realizează de către societăţi comerciale care au competenţă profesională atestată în condiţiile legii din partea organelor abilitate.
Echiparea clădirilor cu instalaţii de semnalizare a incendiilor se realizează în vederea asigurării siguranţei la foc a utilizatorilor construcţiei, pentru prevenirea incendiilor şi intervenţia în timp util în caz de apariţie a acestora, în funcţie de categoria de importanţă a construcţiei, tipul construcţiei, nivelul riscului de incendiu (categoria de pericol de incendiu), destinaţia clădirii.
3. Structura sistemelor automate de detectare şi de alarmare
la incendii
În figura 3.1 se prezintă o schemă bloc a sistemelor automate de detectare şi de alarmare la incendii în care se regăsesc elementele componente definite mai înainte.
Alimentarea cu energie electrică a instalaţiei, având în vedere importanţa deosebită a funcţionării neîntrerupte a acestora, trebuie să se efectueze de la două surse de alimentare distincte: o sursă de bază (reţeaua de 230V c.a.) şi o sursă de rezervă (baterii de acumulatoare). Lipsa tensiunii, sau scăderea tensiunii sursei de bază sub valoarea minimă de funcţionare, trebuie să conducă la cuplarea sursei de rezervă. La restabilirea sursei de bază, centrala trebuie să se comute automat pe aceasta, asigurând şi încărcarea sursei de rezervă.
Sursa de alimentare de bază va dispune de o coloană proprie direct din tabloul electric general al clădirii. Este interzisă racordarea altor consumatori la coloana de alimentare a centralei de semnalizare.
Structura sistemelor automate de detectare şi de alarmare la incendii poate fi reprezentată şi în versiunea din figura 3.2. Împreună, figurile 3.1 şi 3.2, oferă o imagine mai exactă asupra structurii şi funcţionării acestor sisteme automate.
3.1. Centrala de semnalizare
Centrala de semnalizare reprezintă cel mai important şi mai complex element component al sistemului automat de detectare şi de alarmare la incendii, al cărui rol funcţional este precizat prin definiţia dată mai înainte.
Funcţia de bază a centralei de semnalizare constă în a supraveghea permanent stările detectoarelor de incendiu şi a declanşatoarelor manuale de incendiu care sunt conectate la centrală. Atunci când unul sau mai multe din aceste elemente ajung într-o stare corespunzătoare producerii incendiului, centrala iniţiază procedura de semnalizare şi de alarmare [1,4,9]:
• Alarma locală de incendiu pentru căutarea personalului de intervenţie;
• Alarma generală de incendiu dacă după expirarea unui interval de timp prestabilit nu a avut loc o intervenţie umană; semnalizarea incendiului se face optic şi acustic pentru mobilizarea personalului din obiectiv şi totodată se anunţă unităţile de pompieri prin canalul de comunicaţie al centralei de semnalizare cu nivelul ierarhic superior;
• Concomitent cu alarma generală, centrala de semnalizare îşi activează ieşirile de comandă dedicate pentru închiderea uşilor rezistente la foc, deschiderea trapelor pentru evacuarea fumului, întreruperea alimentării cu energie electrică, declanşarea instalaţiilor pentru stingerea incendiului.
Prin modul în care este concepută, o centrală de semnalizare trebuie să îndeplinească condiţia de selectivitate în afişarea semnalizărilor optice de incendiu. Prin această funcţie se asigură identificarea fiecărui circuit în stare de alarmă, deci se localizează fără posibilitate de confuzie zonele unde se produc incendiile.
Centrala de semnalizare, ca orice echipament complex de automatizare, asigură şi funcţia de auto-testare (auto-control) pentru întregul sistem automat de detectare şi de alarmare la incendii; astfel, supraveghează integritatea circuitelor exterioare şi starea echipamentelor cu care se interconectează. Defectele din sistem se evidenţiază prin semnalizări optice şi acustice distincte de cele de alarmă la incendiu.
Centralele de semnalizare dispun de posibilitatea înregistrării şi afişării evenimentelor. Cu ajutorul unei imprimante sau al unui sistem de afişare cu diode electroluminiscente (LED) sau cu cristale lichide (LCD), se pot obţine date referitoare la natura semnalizării (incendiu sau defect), data apariţiei evenimentului, ora şi minutul, linia care semnalizează. La cerere, centrala poate oferi din memoria proprie rapoarte despre evenimentele care s-au produs.
Detalii despre centralele de semnalizare la incendii pot fi studiate din [1,4,5,6,7,8,9].
În figura 3.3 se prezintă imagini ale câtorva centrale de semnalizare, preluate din documentaţia tehnică oferită pe CD de la diverse firme producătoare de astfel de echipamente [5,6,7].
3.2. Detectoare de incendiu
Detectoarele de incendiu sunt echipamente periferice ale centralelor de semnalizare a incendiilor, care supraveghează continuu sau la anumite intervale de timp un parametru fizic şi/sau chimic asociat incendiului [1,4]. Detectoarele de incendiu sunt de fapt nişte traductoare sensibile la anumite mărimi care apar sau care îşi schimbă valorile în prezenţa incendiului. Oricare ar fi tipurile de detectoare utilizate, acestea trebuie să depisteze şi să semnalizeze cât mai rapid incendiul printr-un semnal corespunzător transmis centralei de semnalizare. Transmisia către centrala de semnalizare se poate efectua prin cabluri electrice, cabluri cu fibră optică sau prin unde radio.
Clasificarea detectoarelor de incendiu [1,4] se poate face în funcţie de:
1.parametrul supravegheat;
2.modul de răspuns la parametrul supravegheat;
3.configuraţia senzorului;
4.modul de reutilizare după ce a anunţat un incendiu.
Detectoarele utilizate în structurile sistemelor automate de detectare şi de alarmare la incendii sunt detectoare de temperatură, detectoare de fum şi
7detectoare de flacără. Principiile constructive şi de funcţionare, alegerea şi amplasarea acestor detectoare automate sunt prezentate pe larg în lucrările [1,4,5,6] recomandate în bibliografie.
În figura 3.4 se pot vedea câteva detectoare automate de incendiu.
3.2.1. Clasificarea detectoarelor de incendiu
Detectoarele de incendiu se pot clasifica, în principal, după următoarele criterii: a)În funcţie de parametrul detectat:
detector de căldură: detector care răspunde la o creştere de temperatură;
detector de fum: detector sensibil la particulele produse de combustie şi/sau piroliză suspendate în atmosferă;
detector de gaz: detector sensibil la produse de combustie şi/sau descompunere termică;
detector de flacără; detector sensibil la radiaţia electromagnetică emisă de flăcările de incendiu.
b)În funcţie de modul de răspuns la parametrul detectat:
detector static: detector care iniţiază o alarmă atunci când mărimea parametrului măsurat depăşeşte o anumită valoare, pentru o durată predeterminată;
detector de rată de creştere: detector care iniţiază o alarmă când rata de schimbare a parametrului măsurat cu timpul depăşeşte o anumită valoare, pentru un timp predeterminat;
detector diferenţial: semnalizează în cazul depăşirii unei valori prestabilite a diferenţei de mărime a parametrului supravegheat în cel puţin două locuri, pentru un timp predeterminat.
c)În funcţie de configuraţia detectorului (traductorului):
detector punctual: detector care răspunde la parametrul supravegheat din vecinătatea unui punct fix;
detector multipunctual: detector care răspunde la parametrul supravegheat din vecinătatea unui număr de puncte fixe;
detector liniar: detector care răspunde la parametrul supravegheat din vecinătatea unei linii continue.
d) În funcţie de posibilitatea de reanclanşare a detectorului:
detector resetabil: detector care, după răspuns, poate fi reanclanşat din starea sa de alarmă în starea sa normală de veghe, din momentul în care condiţiile care au declanşat intrarea lui în stare de alarmă încetează, fără a fi necesar să se înlocuiască unul din elementele sale componente;
detector neresetabil (cu elemente schimbabile): detector la care, după răspuns, trebuie înlocuite una sau mai multe componente pentru a trece în starea sa normală de veghe.
detector neresetabil (fără elemente schimbabile): detector la care, după răspuns, nu mai poate fi trecut în stare de veghe (şi care trebuie înlocuit integral).
e) În funcţie de amovibilitatea detectorului:
detector amovibil: detector care este proiectat astfel încât să permită cu uşurinţă demontarea din poziţia sa normală de funcţionare pentru scopuri de mentenanţă şi întreţinere.
detector inamovibil: detector la care modul de montare este astfel încât demontarea uşoară din poziţia sa normală de funcţionare pentru scopuri de mentenanţă şi întreţinere nu este posibilă.
f) În funcţie de tipul de semnal transmis:
detector cu două stări: detector care generează una din cele două stări de ieşire referitoare la condiţiile de "veghe" sau "alarmă de incendiu";
detector multistare: detector care generează o stare de ieşire dintr-un număr limitat (mai mare de două în legătură cu condiţiile de "veghe", "alarmă de incendiu" sau cu alte condiţii anormale;
detector analogic: detector care generează un semnal de ieşire analogic ce reprezintă valoarea parametrului sesizat.
3.2.2. Declanşatoare manuale de alarmă
Declanşatoarele manuale de alarmă sunt componente ale unui sistem de detectare şi alarmare care este utilizat pentru semnalizarea manuală a unei alarme.[25], [19], [5]
Declanşatoarele manuale de alarmă reprezintă dispozitive prin intermediul cărora se poate semnaliza manual, de către om, apariţia unui incendiu. Cu toată răspândirea din ce în ce mai mare a detectoarelor automate de incendiu în instalaţiile de semnalizare, declanşatoarele manuale de alarmă sunt folosite, încă, pe scară largă, deoarece prezintă o construcţie simplă şi siguranţă ridicată în exploatare. Folosirea declanşatoarele manuale de alarmă în cazul instalaţiilor automate de semnalizare a incendiilor este justificată şi prin faptul că, în anumite situaţii, incendiul poate fi observat de către un om înainte de declanşarea unui detector automat şi ca atare este raţional ca instalaţiile să se prevadă şi cu această posibilitate.
Instalaţiile de semnalizare a incendiului se prevăd numai cu acţionare manuală doar în acele situaţii în care intervenţia pentru stingerea în caz de incendiu poate fi asigurată în timp util.
Declanşatoarele manuale de alarmă a incendiilor se vor amplasa în locuri vizibile, uşor accesibile, de preferinţă lângă uşi, la intrarea în casa scărilor sau în aceasta şi, în general, în puncte de circulaţie obligatorie în caz de evacuare. În cazul spaţiilor cu suprafeţe mari de supraveghere (încăperi, culoare, hale de producţie etc.), declanşatoarele manuale de alarmă se vor amplasa astfel încât nici o persoană să nu aibă nevoie a se deplasa mai mult de circa 50 m de la orice poziţie din clădire, pentru a da alarma de incendiu. Butoanele de semnalizare se amplasează, de regulă, la o înălţime de circa 1,4 m de la pardoseală. Atunci când este necesar, locul de amplasare a acestora va fi iluminat corespunzător pentru a fi uşor observate. Pentru clădirile cu mai multe niveluri butoanele de semnalizare se vor amplasa la fiecare nivel, în apropierea scărilor sau a altor căi de acces. Nu este admisă conectarea butoanelor de semnalizare de pe niveluri diferite la acelaşi circuit de linie din centrala de semnalizare.
Spaţiile în care se prevăd detectoare automate vor fi dotate în mod obligatoriu şi cu butoane manuale de semnalizare, instalate pe circuite de linii distincte. La baza acestei prevederi a stat atât considerentul realizării unei siguranţe ridicate în semnalizarea apariţiei unui incendiu prin semnalizare manuală, de către om, înainte de acţionarea unui detector automat de incendiu, cât şi existenţa unei rezervări în cazul în care circuitul de linie cu detector automat ar fi defect.
Principiul care stă la baza funcţionării butoanelor de semnalizare manuală este mecanic şi constă, în funcţie de varianta constructivă a aparatului, în închiderea sau deschiderea unor contacte. Datorită siguranţei mai ridicate în transmiterea semnalizării de incendiu, în instalaţiile de semnalizare, se utilizează cu precădere declanşatoarele manuale de alarmă care - în starea normală de veghe - prezintă un contact închis şi în alarmă contact deschis. Această cerinţă a rezultat din practică, unde s-a constatat că - datorită unei întreţineri defectuoase în special a elementelor de etanşeizare în locurile cu mult praf, umezeală, substanţe corozive etc. - transmiterea semnalizării de incendiu nu s-a mai putut face la acţionarea declanşatoarele manuale de alarmă datorită oxidării sau depunerii prafului pe contactele din interiorul aparatului.
La unele tipuri de butoane de semnalizare există şi posibilitatea realizării unei legături fonice cu centrala de semnalizare, legătură ce se stabileşte în mod automat după acţionarea acestuia pentru transmiterea semnalizării de incendiu.
Aceste tipuri de butoane sunt deosebit de utile, întrucât operatorul de serviciu se poate informa cu date privind natura şi amploarea incendiului.
Din punctul de vedere al construcţiei, butoanele de semnalizare se fabrică în variantele :
Pentru medii normale destinate amplasării în interiorul construcţiilor sau în exteriorul acestora;
pentru medii explozive (de interior şi exterior);
pentru mediu naval (de interior şi exterior).
4. Alimentarea cu energie electrică a instalaţiilor de alarmare
Alimentarea cu energie electrică a instalaţiilor de alarmare pentru evacuare se realizează, de regulă, din două surse, o sursă de bază şi una de rezervă.
Sursa de bază este constituită din reţeaua de alimentare publică. Sursa de rezervă constă din baterii de acumulatoare.
În regim normal de funcţionare unitatea de comandă şi control este alimentată din sursa de bază; totodată, ea asigură menţinerea sursei de rezervă la capacitatea nominală. În cazul în care sursa de bază prezintă valori ale tensiunii
care nu mai permit o funcţionare normală sau lipseşte, se realizează continuitate în funcţionarea sistemului prin comutarea automată pe sursa de rezervă. La restabilirea sursei de bază, sistemul revine automat pe această alimentare şi totodată asigură reîncărcarea sursei de rezervă până la capacitatea nominală.
Stările de defect intervenite la sursele de electroalimentare sunt semnalizate optic şi acustic, la nivel de unitate de comandă şi control.
În structura sistemului de alimentare cu energie electrică sunt prevăzute ca dispozitive de protecţie siguranţele fuzibile, care au rolul de a asigura protecţia echipamentului în cazul unor deranjamente sau avarii.
Dimensionarea circuitelor de alimentare şi respectiv a capacităţii sursei de rezervă trebuie să se facă în funcţie de curentul absorbit care, în principal, este determinat de consumul total al dispozitivelor de alarmare şi de autonomia impusă în funcţionarea instalaţiei la funcţionarea pe sursa de rezervă.
Alimentarea cu energie electrică a instalaţiei, având în vedere importanţa deosebită a funcţionării neîntrerupte a ei, trebuie să se efectueze de la două surse de alimentare distincte: o sursă de bază (reţeaua de 230V c.a.) şi o sursă de rezervă (baterii de acumulatoare). Lipsa tensiunii sau scăderea tensiunii sursei de bază sub valoarea minimă de funcţionare, trebuie să conducă la cuplarea sursei de rezervă. La restabilirea sursei de bază, centrala trebuie să se comute automat pe aceasta, asigurând şi încărcarea sursei de rezervă. [5]
Sursa de alimentare de bază va dispune de o coloană proprie direct din tabloul electric general al clădirii. Este interzisă racordarea altor consumatori la coloana de alimentare a centralei de semnalizare.
5. Criterii de proiectare şi realizare sistemelor automate de
detectare şi de alarmare la incendii
În caz de incendiu semnalul de alarmă utilizat pentru avertizarea persoanelor trebuie să fie acustic.
Dispozitivele optice de alarmare se utilizează, de regulă, ca o suplimentare a celor acustice sau în situaţii speciale.
Alarma de incendiu trebuie să fie audibilă în toate spaţiile în care sunt instalate dispozitivele acustice de alarmare, chiar în prezenţa unor zgomote de fond sau a altor semnalizări existente în acele locuri.
Sunetul emis de dispozitivele acustice de alarmare în caz da incendiu trebuie să fie distinct şi uşor de identificat faţă de alte semnalizări acustice utilizate în alte scopuri.
Se interzice folosirea în alte scopuri a instalaţiilor de alarmare în caz de incendiu.
Toate dispozitivele acustice destinate alarmei de incendiu, instalate într-o clădire, trebuie să fie de acelaşi tip şi să producă acelaşi sunet, cu excepţia acelor locuri unde se impun cerinţe speciale.
În cazul în care, datorită configuraţiei clădirii sau altor cerinţe, o evacuare totală a persoanelor nu este posibilă, vor fi avertizaţi iniţial ocupanţii din zona afectată de incendiu şi zonale adiacente acestora şi apoi selectiv ocupanţii din celelalte zone, pentru a se efectua, dacă este cazul, evacuarea completă.
În cazuri deosebite, în care ocupanţii nu sunt apţi să se autoevacueze sau pentru evitarea panicii, se va notifica (înştiinţa) printr-o alarmă discretă numai personalul instruit pentru intervenţie, astfel încât ocupanţii să nu perceapă starea de alarmă instituită. În aceste cazuri se recomandă prevederea unei instalaţii de comunicaţie internă, cu posturi instalate în diverse locuri din clădire, prin care să se asigure legătura cu dispeceratul de coordonare a evacuării şi intervenţiei. Această instalaţie poate fi parte integrantă a instalaţiei de alarmare în caz de incendiu sau realizată separat.
Nivelul sonor produs de dispozitivele acustice de alarmare utilizate în clădirile publice şi în general în spaţiile cu condiţii normale de zgomot de fond trebuie să fie de minim 65dB. În cazul în care în aceste spaţii pot apărea zgomote de fond cu un nivel sonor mai mare de 65 dB pe o durată mai mare de 30 secunde, nivelul sonor produs de dispozitivele acustice de alarmare trebuie să fie mai mare cu cel puţin 5 dB peste valoarea maximă a nivelului sonor produs de zgomotele de fond.
Nivelul sonor produs de dispozitivele acustice de alarmare nu trebuie să depăşească 135 dB la distanţa minimă de audiţie faţă de acestea (stabilirea nivelului maxim a fost determinată de cerinţele fiziologice). Depăşirea pragului maxim conduce la senzaţia de durere în sistemul auditiv al omului şi poate amplifica starea de nelinişte sau nesiguranţă.
În spaţiile cu nivel ridicat de zgomot, nivelul sonor produs de dispozitivele acustice de alarmare trebuie să fie mai mare cu cel puţin 10 dB peste nivelul zgomotului. În aceste spaţii, în funcţie de necesităţi, se va asigura suplimentar şi semnalizarea optică.
În clădirile sau spatiile destinate cazării persoanelor, nivelul sonor produs de dispozitivele acustice de alarmare trebuie să fie de minim 75 dB.
Pentru realizarea nivelului sonor minim în toate locurile unde se află oameni, la alegerea tipurilor şi numărului dispozitivelor acustice de alarmare se va avea în vedere şi atenuarea sunetelor produsă de elementele fonoabsorbante (mochete, uşi capitonaje etc.
Pentru spaţiile mari este recomandabil să se utilizeze mai multe dispozitive acustice cu intensitate sonoră mai redusă, dar care asigură nivelul de audibilitate necesar.
Întreruperea alarmei de evacuare în caz de incendiu se va realiza numai manual de către personal autorizat.
Transmiterea alarmei de evacuare în caz de incendiu prin echipamentele de informare a publicului cu care este dotată clădirea, în locul unei instalaţii speciale de alarmare, se admite numai dacă sunt îndeplinite următoarele cerinţe :
alarma de incendiu este transmisă în toate spaţiile în care sunt persoane;
alarma de incendiu este prioritară şi distinctă faţă de orice alte semnale transmise;
pe durata funcţionarii în regim de alarmare, sunt deconectate toate microfoanele şi sursele de program, cu excepţia microfonului şi sursei pentru anunţuri de incendiu;
defectarea amplificatoarelor de putere şi a generatorul de semnal pentru alarma de incendiu se semnalizează ca defect;
întreruperea circuitelor la care se conectează dispozitivele acustice de alarmare se semnalizează ca defect;
alimentarea cu energie electrică a instalaţiei se face din două surse distincte;
se asigura nivelul sonor minim pentru alarma acustică de evacuare în caz de incendiu.
6. Detecţia cădurii şi a fumului
Pentru a proiecta partea de detecţie a unui sistem, este necesar să se determine locul de amplasare a detectoarelor de incendiu pentru realizarea obiectivelor propuse. Mai multe tipuri de detectoare por răspunde la incendiu, deci este necesar să se compare mai multe sisteme, folosind diverse combinaţii de detectoare pentru optimizarea performanţelor sistemului şi micşorarea costului de realizare al acestuia.
Detecţia căldurii
Cea mai bună amplasare a unui detector de căldură este deasupra incendiului. Dacă există anumite locuri periculoase ce trebuie protejate în planul de proiectare, detectoarele trebuie să fie montate deasupra acestor locuri sau chiar în interiorul acestora. În locurile în care nu există şi alte pericole, detectoarele trebuie să fie răspândite uniform pe tavan.
Când detectoarele sunt amplasate simetric, ca în figura 6.1, punctul cel mai depărtat de orice detector va fi în mijlocul a patru detectoare. Distanţa dintre detectoare este: rD212=
Pentru un detector dat, problema este determinarea distanţei maxime dintre detector şi incendiu astfel încât detectorul să funcţioneze în parametrii specificaţi ai sistemului.
Detecţia fumului
Practica standard de proiectare a sistemelor de detecție a fumului sunt aproape la fel ca şi cele pentru sistemele de detecţie a căldurii. Criteriile de distanţare sunt stabilite în funcţie de răspunsul detectoarelor la diferiţi parametri, ca de exemplu densitatea optică. În unele cazuri distanţele recomandate pot fi mărite, în funcţie de factori precum configuraţia compartimentului şi viteza de deplasare a aerului.
Cele mai întâlnite două tipuri de detectoare sunt cele cu ionizare şi cele fotoelectrice.
7. Spaţii destinate echipamentelor de control şi semnalizare aferente
instalaţiilor de detectare şi alarmare la incendii
Încăperile destinate echipamentelor de control şi semnalizare (centrala de semnalizare) aferente instalaţiilor de semnalizare a incendiilor trebuie să corespundă următoarelor condiţii:
să fie amplasate cât mai aproape de centrul de greutate (centrul cel mai apropiat ca amplasament de majoritatea echipamentelor deservite) al reţelei respective, asigurând un grad de securitate corespunzător;
să fie situate de regulă la parter, în spaţii uşor accesibile din exterior, în vecinătatea acceselor de intervenţie a pompierilor.
Când specificul clădirii impune, se admite amplasarea echipamentelor de control şi semnalizare aferente instalaţiilor de semnalizare a incendiilor la alte niveluri ale clădirii;
să asigure posibilitatea de transport pe căile de acces a echipamentelor (coridoare, uşi) corespunzător gabaritului şi greutăţii acestora;
să aibă iluminat natural şi posibilităţi de aerisire, condiţii normale de temperatură şi umiditate, admise pentru clădiri administrative, să fie ferite de praf şi agenţi corozivi, iar riscul de avariere mecanică a echipamentelor să fie scăzut;
să fie astfel realizate încât să împiedice propagarea uşoară din exterior de incendii, explozii, trepidaţii şi zgomote;
să nu fie traversate de conductele principale ale instalaţiilor utilitare (apă, canalizare, gaze, încălzire etc.). Sunt admise numai racorduri pentru radiatoarele din încăperile respective;
să nu fie amplasate sub încăperi încadrate în clasa U3 (AD4) conform normativului I 7 (anexa 3);
spaţiile pentru echipamente de control şi semnalizare aferente instalaţiilor de semnalizare a incendiilor să fie prevăzute cu instalaţii de iluminat de siguranţă pentru continuarea lucrului.
În aceste încăperi au acces doar persoane autorizate. Încăperile trebuie să fie prevăzute cu tablou electric separat, alimentat înaintea întrerupătorului general – la o singură cale de alimentare – sau de pe bara cu tensiune permanentă – la dubla alimentare.
Echipamentele de control şi semnalizare se vor instala de regulă în clădirea serviciului de pompieri, în spaţii uşor accesibile sau, când nu există pompieri, într-o incintă supravegheată permanent.
Centrala sau panoul repetor vor asigura retranslaţia indicaţiilor în clădire cu mai multe intrări pentru pompieri prin panouri suplimentare de avertizare. Indicaţiile vizuale sub forma lămpilor de avertizare şi ale iluminatului pentru continuarea lucrului, trebuie să fie montate la intrările prevăzute pentru accesul pompierilor în clădire. Acolo unde se montează mai multe panouri de control care permit preluarea controlului de la mai multe locaţii, trebuie luate măsuri pentru a se preveni operarea contradictorie a comenzilor din poziţii diferite prin retranslaţia comenzilor.
Amplasarea echipamentului de control şi semnalizare (centrala de semnalizare) la incendiu impune în plus şi următoarele:
indicaţiile şi controalele să fie uşor accesibile pompierilor şi personalului responsabil din clădire;
iluminatul să permită citirea cu uşurinţă a etichetelor şi indicaţiilor vizuale;
riscul de incendiu să fie scăzut şi spaţiul să fie acoperit de instalaţiile de semnalizare a incendiilor.
Dacă echipamentul de control şi semnalizare este distribuit în mai multe carcase, este necesar ca
spaţiul de amplasare al fiecărei carcase să satisfacă cerinţele de mai sus;
conexiunile dintre carcase să fie protejate corespunzător împotriva avarierii prin incendiu sau avarierii mecanice;
facilităţile de monitorizare a defectelor să acopere interconectările dintre diferite carcase ale centralei.
Încăperile destinate echipamentelor de control şi semnalizare aferente instalaţiilor de semnalizare a incendiilor se încadrează, din punctul de vedere al pericolului de electrocutare, ca locuri de muncă periculoase definite prin STAS 8275. Din punctul de vedere al mediului ele se încadrează în categoria EE (BA5) definită conform normativului I 7/2002.
Dacă se montează echipamente de control şi semnalizare aferente instalaţiilor de semnalizare a incendiilor în medii care nu satisfac condiţii de 17
mediu curat şi uscat, risc de avariere mecanică şi de incendiu, atunci trebuie luate măsuri suplimentare de protecţie a echipamentului.
În aceste încăperi prin documentaţia tehnico-economică se prevăd cel puţin 1-2 prize de 16 A/220 V pentru lămpi portabile şi unelte (scule, accesorii) portabile în condiţiile prevăzute de normativul I 7/2002.
Încăperile destinate echipamentelor de control şi semnalizare aferente instalaţiilor de semnalizare a incendiilor amplasate în construcţiile din categoria C, D, E, vor fi dispuse în spaţii ferite de incendiu sau în încăperi separate prin elemente incombustibile (C0) rezistente la foc minim 60 minute, având golurile de acces protejate cu uşi rezistente la foc 30 minute şi prevăzute cu dispozitive de autoînchidere.
Iluminatul încăperilor destinate echipamentelor de control şi semnalizare aferente instalaţiilor de semnalizare a incendiilor se va executa cu lămpi fluorescente sau incandescente în conformitate cu STAS 6646/1.
În încăperile destinate centralelor de semnalizare se va instala un post telefonic conectat la sistemul de telefonie interioară al obiectivului şi un post direct la serviciul public de sector sau localitate.
Pentru localizare rapidă, uşoară şi fără ambiguitate a alarmei şi pentru a lega indicaţia centralei de locaţia oricărui detector sau declanşator manual trebuie furnizate, cel puţin cardul de zonă, harta zonei, diagrama de conectare, lămpi pentru indicare la distanţă.
În cazul centrelor de supraveghere la distanţă se asigură o semnalizare la alarmă la incendiu printr-o legătură automată cu pompierii într-un minim de timp de semnalizare. Alarmarea automată, în cazul existenţe pazei în momentul declanşării alarmei de incendiu, trebui confirmată şi prin telefon.
Legăturile automate trebuie monitorizate astfel încât orice defect să fie indicat la distanţă sau la centrală. Acolo unde există centre de supraveghere la distanţă trebuie transmise cel puţin semnale generale de incendiu sau de defect.
Dacă spaţiul este permanent supravegheat, atunci se poate utiliza telefonul pentru anunţarea pompierilor.
Amplasarea corpurilor de iluminat din dispeceratele cu monitoare TV se face astfel încât pe ecranele acestora să nu cadă lumină directă atât naturală cât şi artificială. Echipamentele şi aparatura de comandă se instalează pe pereţi la nivelul privirii operatorului, la minim 0,8 m de pardoseală.
Monitoarele se vor amplasa la o distanţă de 6...10 ori diagonala ecranului faţă de locul de supraveghere al operatorului. Dacă numărul monitoarelor este mai mare de 4, acestea se vor instala în rack-uri astfel încât operatorul să le poată urmări fără mişcarea capului.
Cablurile coaxiale care asigură legătura între diferitele echipamente (multiplexor, monitoare, camere video, videorecordere etc.) se vor amplasa la o distanţă mai mare de 0,5 m faţă de cablurile de forţă şi se vor evita traseele paralele ale acestora pe distanţe mai mari de 1 metru.
În cazul în care paralelismul nu se poate evita, cablurile coaxiale se vor proteja în tuburi metalice, legate la pământ la ambele capete, situaţie în care distanţa nu se normează.
8. Cerinţe privind cablurile sistemelor automate de detectare
şi de alarmare la incendii
De regulă cablurile se instalează în zone cu risc mic de incendiu (cu excepţia celor din incintele protejate).
Dacă este necesară prevederea de cabluri în alte zone, trebui utilizate cabluri rezistente la foc sau se asigură supravegherea canalizaţiilor de cabluri prin detectoare împotriva incendiului, astfel încât un defect al acestora să nu împiedice:
recepţia unui semnal de detectare la echipamentul de control şi semnalizare;
funcţionarea dispozitivelor de alarmă;
recepţia semnalelor iniţiate de sistemul de detecţie prin echipamentul de transmisie al alarmei de incendiu.
Cablurile care trebuie să rămână în funcţiune mai mult de 1 minut după detectarea incendiului trebuie să reziste la efectele focului un timp de 30 de minute sau să fie protejate pentru această perioadă. Aceste cabluri sunt cele care asigură:
conectarea dintre echipamentul de control şi semnalizare şi echipamentul de alimentare cu energie electrică, dacă se găsesc în carcase diferite;
conectarea dintre părţi ale echipamentului de control şi semnalizare, dacă se găsesc în carcase diferite;
conectarea dintre echipamentul de control şi semnalizare şi panourile repetoare de
semnalizare şi/sau de comandă;
funcţionarea într-o zonă cu risc mare de incendiu.
Reţelele de cabluri care conectează echipamentul de control şi semnalizare cu detectoare, declanşatoare manuale, dispozitive de alarmare etc. pot fi în sistem:
linii radiale,
bucle.
În cazul utilizării liniilor radiale se asigură:
amplasarea în zona supravegheată prin detectoare, astfel că la apariţia unui incendiu să se iniţieze o alarmă;
rezistenţa corespunzătoare la efectele focului şi intervenţiei împotriva incendiului cel puţin 30 de minute.
În cazul utilizării buclelor, acestea trebuie să reziste acţiunii focului şi intervenţiei împotriva incendiului cel puţin 30 de minute sau să aibă o protecţie corespunzătoare pentru această perioadă, dacă funcţiunile, altele decât cea de detectare, de la mai mult de o zonă, nu pot fi realizate.
9. Protecţia cablurilor împotriva defectelor mecanice
Cablurile trebuie protejate corespunzător mediului şi locului de amplasare.
Ele se instalează în zone protejate de tip tunele de cabluri, ghene, tuburi etc. Cablul trebuie să aibă o rezistenţă mecanică suficientă pentru modul de pozare ales. Dacă cablul nu oferă această rezistenţă, el se protejează mecanic, suplimentar.
La utilizarea circuitelor în buclă trebuie luată în calcul evitarea deteriorării simultane a celor două capete ale buclei (ruperea cablului sau scurtcircuitului). La amplasarea ambelor capete ale buclei în acelaşi spaţiu se iau măsuri suplimentare de protecţie mecanică sau se distanţează suficient cele două capete ale buclei, pentru evitarea unui defect simultan.
10. Protecţia împotriva efectelor electromagnetice
Pentru evitarea defectelor şi alarmelor false, cablurile şi echipamentele nu se instalează în spaţii care prezintă niveluri ridicate ale câmpului electromagnetic. Dacă acest lucru nu este posibil, trebuie prevăzută o protecţie electromagnetică adecvată prin ecranare şi legare la pământ conform PE 107.
11. Prize de pământ pentru instalaţiile de semnalizare a incendiilor
Pentru conectarea instalaţiei de semnalizare a incendiului se vor prevedea prize de pământ cu rezistenţa de dispersie sub 4 ohmi, realizate fie separat pentru fiecare instalaţie, fie prin conectarea la o priză comună cu alte echipamente sau prize ale clădirii.
Utilizarea în comun a prizei de pământ pentru sistemul de detectare şi alarmă la incendiu cu cele ale instalaţiei de energie electrică se admite numai în condiţiile prevăzute de STAS 6271.
Prizele de pământ se vor conecta la tabloul speciale pentru prize, care se va amplasa, de preferinţă, în încăperile echipamentelor aferente.
Alegerea conductoarelor pentru legarea la pământ şi dimensionarea acestora se va face în conformitate cu prevederile STAS 12604/5 pentru instalaţia de legare la conductorul de protecţie.
Pentru trecerea prin fundaţie a conductoarelor de legare la pământ se va prevedea câte un tub PVC Ф39 mm, curbat într-un singur plan cu o rază de cel puţin 1 metru, care va străbate pardoseala pe verticală şi fundaţia exterioară pe orizontală, ajungându-se la exterior la 0,8 m sub nivelul solului şi prelungindu-se cu cel puţin 1 metru de la fundaţia clădirii.
12. Realizarea, montarea cablurilor şi exploatarea instalaţiilor
de semnalizare a incendiilor
Instalaţiile de semnalizare a incendiilor se vor realiza în execuţie îngropată sau aparentă, cablurile utilizate fiind conforme cu cerinţele specificate de producătorul echipamentelor, luându-se în calcul intensitatea curentului admisibil şi atenuarea semnalelor de date.
Circuitele instalaţiilor de semnalizare a incendiilor se vor executa cu cabluri cu conductoare de cupru, cu excepţia cazurilor când sistemul este proiectat să lucreze în alte tehnologii (de exemplu cabluri optice).
Secţiunea conductorului de cupru utilizat pentru instalaţiile de semnalizare a incendiilor va fi cea rezultată din calcul în funcţie de încărcare (curentul absorbit în cazul cel mai defavorabil) şi curentul estimat pe circuitul respectiv, configuraţia şi lungimea traseelor, astfel încât la cel mai apropiat element conectat să se asigure tensiunea minimă de funcţionare, în conformitate cu indicaţiile producătorului de echipament.
Tensiunile nominale de alimentare a circuitelor instalaţiilor de semnalizare a incendiilor sunt de regulă în gama 12-24 V c.c.
În spaţiile de producţie şi depozitare din categoria A şi B de pericol de incendiu, conductoarele de semnalizare vor fi cu întârziere mărită la propagarea flăcărilor.
Traseele de cablu tip conducte, canale etc. trebuie să permită introducerea şi scoaterea cu uşurinţă a cablurilor. Accesul trebui permis prin înlăturarea sau deschiderea unor capace de protecţie.
Acolo unde cablurile traversează (penetrează) pereţi şi planşee cu rol de rezistenţă la foc (antifoc), golurile trebuie asigurate împotriva incendiului, astfel încât rezistenţa la foc a elementului de compartimentare traversat să nu se reducă.
Conexiunile de cabluri, altele decât cele din carcasele echipamentelor, se evită. În cazul în care acest lucru nu este posibil, conexiunea trebuie carcasată într-o cutie de conexiune, accesibilă şi identificabilă. Metoda de conexiune nu trebuie să reducă fiabilitatea şi rezistenţa la foc a cablului fără conexiune.
Pentru reducerea interferenţelor electrice datorate apropierii de instalaţiile de date şi cele electrice de joasă tensiune, cablurile instalaţiilor de semnalizare a incendiilor se separă de cablurile altor sisteme prin
instalarea în conducte, ghene separate;
separarea de alte cabluri prin intermediul unor elemente despărţitoare mecanice continue şi rigide din materiale rezistente la foc;
instalarea la o distanţă minim 0,3 m de cablurile altor sisteme.
Se va evita instalarea cablurilor instalaţiilor de semnalizare a incendiilor în lungul conductelor calde, interzicându-se instalarea lor pe suprafeţe calde.
Se vor evita traseele expuse la umezeală.
Pe porţiuni reduse ale traseelor apropiate de suprafeţe calde (minim 400 C) sau la încrucişări cu acestea, distanţa dintre circuitele instalaţiilor de semnalizare a incendiilor trebuie să fie de minim 12 cm sau se vor lua măsuri de izolare termică.
Se va evita instalarea cablurilor instalaţiilor de semnalizare a incendiilor în tuneluri sau canale tehnice în care se găsesc cabluri electrice cu tensiuni mai mari de 1000 V. În cazurile în care nu este posibilă o altă soluţie, cablurile se vor instala în tuneluri sau canale tehnice pe pereţii opuşi, sau pe aceeaşi parte cu cablurile electrice la o distanţă de aproximativ 40 cm, sub cele electrice.
Când lungimile de paralelism depăşesc 150 m, iar tensiunile sunt mai mari de 1000 V, se va face, de la caz la caz, calculul de protecţie, luându-se măsuri corespunzătoare conform normativelor şi standardelor în vigoare.
La stabilirea traseelor se vor evita trecerile prin spaţii cu pericol de explozie, medii corozive sau zone în care există pericol de scurgere a unor lichide ce ar putea deteriora învelişul cablurilor sau ar prezenta pericol de incendiu, alegându-se soluţii de montaj pe pereţii exteriori acestor spaţii (cu condiţia protejării împotriva efectelor de radiaţii termice în caz de incendiu şi deteriorărilor mecanice) şi anume în spaţiile de circulaţie, anexe tehnice sau alte spaţii fără pericol.
Pentru realizarea circuitelor de alarmă la incendiu pentru conectarea dispozitivelor de alarmă se utilizează acelaşi tip de cablu.
Cablul de joasă tensiune pentru alimentarea echipamentului de control şi semnalizare la incendiu se montează în carcasa echipamentului pe o intrare separată faţă de toate celelalte cabluri ale sistemului de detectare şi de alarmă de incendiu.
Pentru sistemele de detectare şi de alarmă la incendiu se vor prevedea puncte de concentrare separate, marcate corespunzător.
Cutiile de conexiuni se vor instala numai în locuri uscate, asigurate împotriva accesului persoanelor neautorizate, uşor accesibile personalului de întreţinere.
Cablurile, conectoarele, bornele etc. trebuie să fie marcate pentru a putea fi uşor identificate.
Rezistenţa de izolaţie faţă de pământ a circuitelor de semnalizare trebuie să fie de minim 10 mΩ cu decuplarea bornei de legare la pământ.
În clădirile înalte şi foarte înalte pentru circuitele destinate instalaţiilor de semnalizare a incendiilor coloanele dispuse pe verticală vor fi separate de celelalte categorii de instalaţii electrice sau de telecomunicaţii.
Organizarea echipamentului aferent instalaţiilor de semnalizare a incendiilor se face pe niveluri de acces a echipamentului cu sistem de parolare.
Circuitele pentru instalaţiile de semnalizare a incendiilor se vor instala în tuburi separate.
Proprietarul sau o altă persoană având control în acea parte a clădirii care conţine instalaţia de semnalizare a incendiului este responsabil pentru:
asigurarea conformităţii iniţiale şi continue a instalaţiei sau sistemului cu cerinţele în vigoare;
scrierea procedurii pentru abordarea diferitelor alarme, avertizări şi a altor evenimente apărute în instalaţie sau sistem;
antrenarea ocupanţilor pentru recunoaşterea diferitelor situaţii, alarme şi pentru
evacuare;
păstrarea instalaţiei sau sistemului în cele mai bune condiţii de funcţionare;
prevenirea alarmelor false prin luarea de măsuri adecvate pentru împiedicarea activării detectoarelor prin operaţii de sudare, tăiere metale, fumat, încălzit, gătit, evacuare gaze etc.;
asigurarea că instalaţia sau sistemul este modificat corespunzător dacă apar orice schimbări semnificative de utilizare sau configurare a clădirii;
ţinerea unui registru de evidenţă a intervenţiilor la sistem şi înregistrarea tuturor evenimentelor care afectează sau au ca sursă instalaţia sau sistemul;
asigurarea că instalaţia sau sistemul este întreţinut la intervale corespunzătoare după apariţia unui defect, incendiu sau alt eveniment care poate afecta sistemul;
numirea uneia sau mai multor persoane pentru îndeplinirea acestor funcţii. Numele lor trebuie scrise în registrul de evidenţă a intervenţiilor la sistem;
schimbarea periodică a codurilor de acces ale utilizatorilor şi personalizarea acestora.
Proprietarul poate delega aceste funcţii prin contract unei organizaţii (organizaţia care a instalat sistemul sau care asigură service). Jurnalul (registrul) instalaţiei trebuie ţinut într-un loc accesibil persoanelor autorizate, de regulă lângă centrală, şi trebuie efectuate înregistrări privind toate evenimentele sistemului.
13. Zonarea clădirilor
Clădirea trebuie împărţită în zone de detectare astfel încât locul de origine al alarmei să poată fi determinat rapid din indicaţiile date de echipamentul de control şi semnalizare la incendiu (centrala de semnalizare). Trebuie asigurate circuite de rezervă pentru identificarea semnalelor de la declanşatoarele manuale de alarmă, astfel încât să fie prevenite semnalele false.
Împărţirea clădirii pe zone de detectare trebuie să ţină seama şi de următoarele reguli:
Aria desfăşurată a unei singure zone trebuie să fie mai mică sau egală cu 1600 m2;
Distanţa de căutare (în interiorul unei zone) pentru a avea confirmarea vizuală a incendiului trebuie să fie mai mică sau egală cu 30 m;
Într-o zonă de detectare se pot include mai multe încăperi dacă:
încăperile sunt învecinate, numărul lor nu este mai mare ca 5 şi întreaga suprafaţă nu depăşeşte 400 m2; încăperile sunt învecinate, cu posibilitatea de acces uşor la acestea, suprafaţa totală 1000 m2 şi în centrala de semnalizare a incendiilor sau la accesele la încăperi s-au prevăzut avertizori de alarmă pentru spaţiul afectat de incendiu.
Fiecare zonă trebuie limitată la un singur nivel al cădirii cu excepţiile:
zona este casa scării, puţul liftului sau o structură similară care se întinde pe mai mult de un nivel; suprafaţa totală a clădirii este mai mică de 300 m2.
Împărţirea clădirii în zone de alarmă depinde de nevoile de diferenţiere a tipului de alarmă. Dacă un semnal de alarmă se generează întotdeauna pentru întreaga clădire, atunci divizarea clădirii în zone de alarmă nu este necesară.
14. Detectarea incendiilor cu ajutorul barierelor optice de fum
Un sistem automat de detectare şi alarmare la incendii are în structura sa un echipament de control şi semnalizare (centrala de semnalizare) şi un anumit număr de detectoare automate de incendiu şi de declanşatoare (butoane) manuale de alarmă. Deşi sistemul este automat, nu se poate renunţa la prevederea declanşatoarelor manuale deoarece s-a constatat că omul, atunci când este prezent la locul de iniţiere a incendiului, constată incendiul mai rapid decât orice detector automat.
Detectoarele automate de incendiu sunt elemente de bază în componenţa sistemelor de detectare şi alarmare la incendii, însă pot fi înlocuite uneori parţial sau total în aplicaţii particulare cu barierele optice de fum [10,11].
14.1. Funcţionarea barierelor optice de fum
Barierele optice de fum sunt formate din două dispozitive optoelectronice, denumite emiţător şi receptor. Acestea se amplasează faţă în faţă, la distanţe cuprinse între 10m şi 100m [10,11,12, 13].
Emiţătorul trimite către receptor un semnal luminos în spectrul infraroşu. Receptorul prelucrează şi analizează semnalul primit şi poate semnaliza următoarele stări ale barierei: starea de veghe, detectarea incendiului, apariţia unui obstacol opac între emiţător şi receptor.
Starea de veghe corespunde situaţiei în care semnalul luminos ajunge la receptor cu o intensitate care depăşeşte valoarea unui prag minim impus (fig. 14.1).
Detectarea incendiului are loc atunci când semnalul luminos străbate un mediu în care s-a degajat fum şi intensitatea semnalului recepţionat scade sub valoarea pragului minim fixat
Apariţia unui obstacol opac între emiţător şi receptor (fig. 14.3) conduce la obturarea fascicolului luminos şi bariera optică de fum semnalizează aşa-numita stare de nefuncţionare (trouble).
În timpul exploatării barierei optice de fum se depune praf pe elementele transparente ale emiţătorului şi receptorului. Intensitatea semnalului luminos recepţionat scade astfel progresiv şi se pot declanşa alarme de incendiu false. De aceea, receptorul se prevede cu facilitatea compensării electronice automate a diminuării treptate a intensităţii semnalului luminos [12,13].
Barierele de fum moderne pot dispune de funcţia “Clean Me” (curăţă-mă), cu ajutorul căreia anunţă personalul de întreţinere despre depunerea unui strat considerabil de praf pe elementele transparente. Anunţarea se produce atunci când peste 50% din fascicolul luminos în infraroşu este obturat de stratul de praf depus.
Indicatorul de stare este un mic panou care poate semnaliza cele trei situaţii ce pot apare în funcţionarea barierei de fum: de veghe, de incendiu şi de apariţie a unui obstacol în calea fascicolului. Se montează într-o zonă apropiată de sol unde poate fi observat cu uşurinţă de om, dar nu la o distanta mai mare de 30,5m de receptor [12,13].
Barierele de fum pot dispune de funcţii suplimentare care, spre exemplu, să permită acţionarea automată a exhaustoarelor din halele mari de producţie unde ventilaţia permanentă nu este posibilă.
Schema electrică de principiu utilizată pentru barierele optice de fum se prezintă în figura 14.4, unde s-au prevăzut trei perechi emiţător/receptor pentru supravegherea unui spaţiu închis al obiectivului supravegheat. Alimentarea cu energie electrică a emiţătoarelor şi receptoarelor se asigură dintr-o sursă comună de tensiune continuă.
Modul în care sunt realizate conexiunile electrice pentru bornele 4, 5, 6, şi 7 ale receptoarelor asigură constituirea unei bucle de alarmare care semnalizează starea de veghe, incendiul (alarma de incendiu) sau apariţia unui obstacol opac între emiţător şi receptor (nefuncţionarea barierei).
În starea de veghe rezistenţa electrică a buclei de alarmare este egală cu valoarea rezistenţei terminale montată corespunzător în buclă, în starea de alarmă de incendiu rezistenţa electrică devine egală cu zero prin închiderea oricărui contact normal deschis „alarmă de incendiu” (bornele 4 şi 5) şi în starea de nefuncţionare a barierei rezistenţa buclei devine infinită prin deschiderea unui contact normal închis „nefuncţionare barieră” (bornele 6 şi 7).
Panoul indicator este un dispozitiv electronic la care se conectează toate barierele optice de fum şi care semnalizează cele trei stări enumerate mai sus în care se pot afla barierele. Se amplasează într-o zonă apropiată de sol unde poate fi observat cu uşurinţă de personalul de exploatare al obiectivului supravegheat.
Sistemul automat al barierelor optice de fum prezentat în figura 14.4 poate fi integrat într-un sistem automat de detectare şi alarmare la incendii prin conectarea la echipamentul de control şi supraveghere al acestuia din urmă.
Prin utilizarea contactului comutator (bornele 1, 2 şi 3 din figura 14.4) al unui releu auxiliar din structura receptorului se pot declanşa instalaţiile de stingere a incendiului, sau se pot activa comenzile specifice în caz de incendiu (închiderea uşilor rezistente la foc, deschiderea trapelor de evacuare a fumului, întreruperea alimentării cu energie electrică, etc.
Barierele optice de fum sunt dispozitive de detectare şi de alarmare la incendii care nu sunt destinate montării în aer liber.
Amplasarea corectă a barierelor optice de fum în spaţiile supravegheate este esenţială pentru funcţionarea eficientă a sistemelor automate de detectare şi semnalizare a incendiilor. La amplasarea barierelor optice de fum trebuie respectate o serie de reguli [12,13], dintre care cele mai importante sunt prezentate în continuare.
Emiţătorul şi receptorul barierei optice de fum se montează în poziţie perpendiculară unul pe celalalt, la o distanţă şi la o temperatură ambiantă impuse de producător (spre exemplu 9,2 ÷ 106,8m, respectiv -30°C ÷ +54°C). Atunci când se amplasează mai multe perechi de emiţătoare-receptoare, în cazul spaţiilor supravegheate mari, distanţa maximă dintre două perechi emiţător-receptor vecine trebuie să fie de cel mult 18 metri.
Semnalul luminos de la emiţător către receptor nu este permis să fie întrerupt prin amplasarea de obiecte stabile cu înălţime mare sau prin prezenţa unor corpuri în mişcare. De asemenea, semnalul nu poate fi deviat prin folosirea de oglinzi.
Emiţătoarele şi receptoarele barierelor optice de fum pot fi montate direct pe tavan sau pe pereţii laterali, la o distanţă minimă impusă (de exemplu 10,2cm) de unul din colţurile încăperii. Pentru un tavan înclinat, sau “în 2 ape”, traiectoria optică trebuie plasată astfel încât sa fie mai jos cu până la trei metri de „vârful” tavanului, deoarece stratificarea aerului poate împiedica fumul să ajungă la cota cea mai înaltă a încăperii. Stratificarea are loc atunci când fumul,
ridicându-se pentru că este mai cald decât aerul înconjurător, ajunge la un nivel unde are aceeaşi temperatură ca şi aerul care îl înconjoară şi nu se va mai ridica până la tavan. De aceea, montarea se va face acolo unde se consideră înălţimea minimă de stratificare a aerului.
Barierele optice de fum se vor monta întotdeauna pe suprafeţe rigide şi stabile ale construcţiei, de regulă pe tavane sau pe pereţi şi trebuie evitată montarea pe suporturi fixate doar la un singur capăt.
Influenţele negative asupra funcţionării barierei optice de fum datorate expansiunilor şi contracţiilor normale ale construcţiei sunt compensate automat cu ajutorul circuitelor electronice specializate ale barierei.
Lumina naturală de la soare şi lumina provenită de la surse extrem de luminoase pot perturba funcţionarea barierelor optice de fum şi, de aceea, receptorul nu trebuie îndreptat spre nici una din aceste surse de lumină. Iluminatul fluorescent poate constitui o problemă numai în cazul holurilor cu lungimi mari. Lămpile cu incandescenţă nu reprezintă o problema atâta timp cât nu sunt în calea fascicolului luminos dintre emiţător şi receptor.
În spaţii supravegheate foarte reci, cum ar fi de depozitele de alimente şi de medicamente, fumul se poate răci foarte repede şi este puţin probabil să se ridice la tavan. De aceea, bariera de fum se montează la înălţimi mai mici decât cele obişnuite.
În timpul funcţionării, barierele optice de fum pot reprezenta surse de perturbaţii electromagnetice care ar conduce la o funcţionare defectuoasă a receptoarelor radio şi de televiziune din apropiere. De aceea, instalarea barierelor trebuie făcută conform recomandărilor fabricantului.
14.4. Exploatarea şi întreţinerea barierelor optice de fum
Exploatarea şi întreţinerea barierelor de fum se va face ţinându-se seama de recomandările producătorilor acestor echipamente. O prezentare selectivă a celor mai semnificative recomandări se face în continuare [12,13].
Alinierea optică preliminară a emiţătorului şi a receptorului se efectuează cu ajutorul oglinzilor şi a indicatoarelor luminoase (LED-uri) cu care sunt prevăzute acestea. Alinierea s-a realizat corect dacă LED-ul emiţătorului se aprinde intermitent şi LED-ul receptorului se aprinde continuu.
Gradul de obturare a fascicolului luminos în infraroşu dintre emiţător şi receptor este dependentă de densitatea şi de mărimea norului de fum produs.
Sensibilitatea barierei de fum poate fi reglată pentru eliminarea alarmelor false, datorate în special prezenţei prafului în mediile supravegheate. La intervale de timp prestabilite, sau ori de câte ori este nevoie, se curăţă de praf emiţătorul şi receptorul. Apoi se măsoară tensiunea de referinţă la receptor care trebuie să fie cuprinsă între limitele stabilite de producătorul echipamentului.
Anularea unei alarme de incendiu se asigură prin întreruperea alimentării cu energie electrică a barierei de fum pentru un interval de timp de câteva secunde, urmată de reluarea alimentării cu energie electrică.
Verificarea valorii tensiunii de referinţă trebuie efectuată cel puţin o dată într-un an.
Barierele optice de fum reprezintă o alternativă la detectoarele automate de incendiu pentru spaţii închise mari (birouri, depozite, galerii de artă, muzee, etc.), unde dispunerea unui număr mare de detectoare ar mări costul investiţiei, iar cablarea electrică amplă care uneori trebuie realizată aparent ar conduce la un aspect neplăcut al pereţilor şi tavanelor.
Un sistem automat de detectare şi alarmare la incendii se poate constitui, în funcţie de cerinţele aplicaţiei, folosind numai detectoare automate de incendiu, folosind detectoare automate de incendiu şi bariere optice de fum, sau chiar numai cu bariere optice de fum.
Se va opta pentru utilizarea barierelor optice de fum numai după ce se vor analiza cu atenţie toate avantajele şi dezavantajele acestora prin comparaţie cu detectoarele automate de incendiu.
15. Sisteme automate de detectare şi de alarmare la incendii
ale unor firme specializate
15.1. Sistemul ESSER
Sistemul automat de detectare şi de alarmare la incendii produs de firma ESSER din Germania este un sistem de tip adresabil. Centrala de semnalizare este computerizată şi are o siguranţă în funcţionare mărită datorită utilizării a două microprocesoare de 16 biţi conectate în modul "hot stand-by". În cazul defectării unuia dintre microprocesoare, funcţionarea sistemului este asigurată de celălalt microprocesor.
O centrală se poate conecta, printr-un port de ieşire serial, la un terminal inteligent sau la un calculator.
Există posibilitatea înregistrării evenimentelor atât pe imprimanta încorporată a centralei de semnalizare cât şi pe o imprimantă suplimentară.
Pentru protecţia unui complex de clădiri sau de obiective, sistemul poate fi configurat să lucreze în regim "Master-Slave". Structura sistemului automat de detectare şi de alarmare la incendii
interconectate iar numărul maxim al detectoarelor de incendiu poate fi de 90000 bucăţi.
A. Centrala de semnalizare
Principalele caracteristici tehnice centralei de semnalizare sunt prezentate în continuare.
a. Primeşte permanent semnale de la elementele conectate în buclele de detectare a incendiului privind stările lor şi le transmite serial prin interfaţa RS232 la dispeceratul central.
b. Centrala execută permanent funcţii de auto-testare şi de autodiagnoză,declanşând alarme în cazul depistării unor deranjamente.
c. Centrala activează dispozitivele de alarmare acustice şi optice locale şi poate comanda unele elemente de execuţie locale, conform programării unor funcţii disponibile.
d. Întreruperea alarmei va fi înregistrată atât în memoria de evenimente a centralei, cât şi la dispeceratul central.
e. Nivelul „service” din meniul de operare şi de programare al centralei permite persoanelor autorizate să execute operaţii de configurare, de programare şi de simulare. Accesul la nivelul service protejat prin cod de acces.
f. Se pot memora maxim 200 de evenimente ce pot fi vizualizate pe afişajul local al centralei.
g. Centrala are structură modulară extensibilă ţi poate conţine până la 40 micromodule.
h. Centrala are posibilitatea cuplării utilizatorilor conectaţi în circuite de semnalizare "esserbus" şi numărul maxim de utilizatori este de 127/circuit "esserbus". Utilizatori ai unui circuit de semnalizare „esserbus” pot fi detectoarele automate de incendiu, declanşatoarele manuale de alarmă şi transponderele de incendiu cu până la 32 ieşiri.
Circuitele de semnalizare ale unei centrale de tip ESSER sunt de tipul prezentat în figura 15.1, iar caracteristicile acestor circuite de semnalizare sunt enumerate mai jos:
- circuit din două fire care este alimentat cu energie electrică şi este supervizat din ambele capete;
- circuitul permite branşarea opţională a unui număr maxim de 14 circuite radiale cu utilizatori adresabili soft;
- un protocol special este folosit pentru monitorizarea elementelor de pe circuit, a circuitului propiu-zis, cât şi pentru a transmite toate mesajele de pre-alarmă, alarmă, deranjament, mentenanţă şi service;
- detectoarele şi butoanele de avertizare pot fi grupate în zone individuale;
- transponderele pot opera simultan, asigurând intrări şi ieşiri pentru monitorizarea şi controlul elementelor din câmp (detectoare, butoane, panouri de semnalizare, dispozitive de alarmare acustice şi optice).
O particularitate a elementelor componente fabricate de firma ESSER constă în utilizarea unei tensiuni de lucru de 12 Vcc faţă de tensiunea de 24 Vcc care este folosită în mod uzual.
B. Detectoare automate de incendiu
Detectoarele automate de incendiu sunt de tip inteligent, se autotestează, se adaptează automat la condiţiile mediului supravegheat şi pot funcţiona chiar atunci când microprocesorul se defectează. O caracteristică importantă este aceea că detectoarele de incendiu au funcţie dublă sau triplă: detectează fumul (pe cale optică sau prin ionizare) şi temperatura ridicată. Consumul de curent în stare de veghe este de maxim 20 mA.
DETECTORUL 2D PENTRU FUM CU CAMERĂ DE IONIZARE este un detector în care s-a integrat un senzor cu două camere de ionizare, în vederea recunoaşterii focului cu degajare de fum. Se măsoară semnalul analogic al senzorului şi se converteşte în semnal digital. Microprocesorul încorporat în detector măsoară şi analizează aceste semnale. Pentru a lua decizia alarmării se compară informaţia actuală cu celelalte informaţii culese în ordine cronologică şi cu caracteristicile cunoscute ale unui incendiu. De asemenea, în luarea deciziei de alarmare se ţine seama şi de viteza de variaţie a parametrului supravegheat (schemele de timp).
Termenul "2D" din numele detectorului reflectă natura bidimensională a detecţiei pe care o face.
DETECTORUL 2D PENTRU FUM DE TIP OPTIC este un detector în care s-a integrat un senzor optic de fum în vederea recunoaşterii focului mocnit cu degajare de fum. Se măsoară semnalul analogic de la un element fotosensibil şi îl converteşte în semnal digital.
DETECTORUL 2D PENTRU TEMPERATURĂ este dotat cu senzor de tip semiconductor rapid pentru detectarea incendiilor cu creştere rapidă a temperaturii. Dispune şi de o funcţie care ţine seama de valorile unor praguri de temperatură pentru detectarea incendiilor cu dezvoltare lentă a temperaturii.
DETECTORUL COMBINAT 3D PENTRU FUM ŞI TEMPERATURĂ este un detector multisenzor în care s-a integrat un senzor optic de fum şi un senzor de temperatură. Se analizează şi se corelează semnalele în timp de la cei doi senzori în vederea recunoaşterii focului cu degajare de fum şi cu generare de multă căldură. Termenul "3D" din numele detectorului reflectă natura tridimensională a detecţiei pe care o face.
Pentru a lua o decizie de alarmă, microprocesorul detectorului compară informaţiile cu citirile în ordine cronologică, cu schemele de timp şi cu alte caracteristici cunoscute ale incendiului. Eliminarea alarmelor false se realizează prin filtrarea digitală a semnalelor care nu sunt tipice incendiilor.
Pragul de sensibilitate a detectării incendiului se poate ajusta crescător sau descrescător, tehnică care permite detectorului să fie aproape independent de factorii de mediu în care este instalat şi de starea fizică proprie. La intervale de timp prestabilite, detectorul îşi ajustează valoarea referinţei sensibilităţii elementului fotosensibil pentru a compensa schimbările mediului cauzate de poluare, umiditate, cantităţile de fum acceptate din mediul supravegheat. De asemenea se ţine seama şi de procesul de îmbătrânire în timp a componentelor electronice din detector. La intervale de timp prestabilite microprocesorul scrie aceste informaţii în memoria sa, astfel încât valoarea de referinţă "învăţată", nu este pierdută chiar şi atunci când detectorul este scos pentru curăţare.
Rularea continuă a funcţiei de autodiagnosticare permite împrospătarea datelor statistice ale detectorului şi stocarea lor în ordine cronologică într-o memorie ne-volatilă. Aceste date conţin informaţiile următoare: tipul detectorului, seria şi numărul detectorului, data fabricaţiei, numărul de ore de funcţionare, numărul de alarme înregistrate, data când a fost ultima oară la fabricant pentru mentenanţă, valorile originale ale sensibilităţii, valorile curente ale sensibilităţii detectorului, gradul de compensare a factorilor de mediu, numărul de alarme şi deranjamente înregistrate, data şi ora ultimei alarme, forma semnalelor înainte de ultima alarmă, lista detaliată a deranjamentelor înregistrate care indică direct tipul şi numărul deranjamentelor pentru fiecare senzor.
15.2. Sistemul NOTIFIER
Sistemul automat de detectare şi de alarmare la incendii produs de firma NOTIFIER este un sistem de tip adresabil care poate avea două bucle. Capacitatea totală este de 563 de puncte individuale adresabile, care cuprind 198 de adrese pentru detectoare, 198 de adrese pentru module de control şi interfaţă, 68 de circuite de avertizare acustică şi 99 de relee programabile. Un exemplu de structură de sistem automat de detectare şi de alarmare la incendii de tip NOTIFIER este prezentat în figura 15.2.
A.
Centrala de semnalizare
Centrala de semnalizare AFP-400 este o centrală automată de complexitate medie din punctul de vedere al numărului de detectoare şi foarte puternică în ceea ce priveşte facilităţile oferite.
Caracteristicile tehnice generale ale centralei sunt enumerate în continuare:
- ajustarea manuală a sensibilităţii pe 9 niveluri;
- pre-alarmare pe 9 niveluri AWACS™ (Advanced Warning Addressable Combustion Sensing);
- reglare automată a sensibilităţilor diferite pentru zi şi pentru noapte;
- compensarea automată pentru modificarea în timp a pragului de detecţie a fumului;
- semnalizarea necesităţii activităţilor de întreţinere;
- algoritm de detecţie multi-senzor, care foloseşte logica fuzzy pentru implicarea detectoarelor vecine în luarea deciziei cu privire la alarmă;
- verificarea automată a tipului de dispozitiv utilizat;
- funcţiile de autoprogramare şi testare fac posibilă raportarea situaţiei când două dispozitive au alocate adrese identice;
- programarea centralei se poate face local de la o tastatură amplasată pe panoul frontal, sau cu ajutorul unui calculator PC pe care se află instalat software-ul VeriFire™;
- centrala este dezvoltată în jurul unui microprocesor RISC pe 16 biţi, plăcile electronice fiind realizate în tehnologie SMT.
Detalierea câtorva dintre caracteristicile tehnice ale centralei de semnalizare se vor face în cele ce urmează.
��
Compensarea automată pentru modificarea în timp a nivelului de detecţie a fumului. Algoritmi specializaţi recunosc şi compensează schimbările apărute pe termen lung în datele analogice citite de la fiecare detector în parte. Schimbările apărute în timp se datorează în special acumulărilor de praf din interiorul detectorului. Compensarea permite detectorului să-şi păstreze capacitatea de detecţie a fumului şi să deosebească alarmele false, chiar dacă s-a acumulat praf. Semnalele electrice culese de la detectoare trebuiesc „netezite” pentru eliminarea zgomotelor electrice suprapuse peste semnalul util. Zgomotele apar, de obicei, din cauza interferenţelor electrice. Filtrarea zgomotelor se realizează cu diverşi algoritmi software.
Semnalizarea necesităţii activităţilor de întreţinere. Atunci când compensarea automată a pragului de detecţie a fumului atinge un anumit nivel, performanţele detectorului pot fi compromise şi centrala avertizează automat asupra acestui lucru. Există trei tipuri de semnalizări:
a) Valoare scăzută a fumului în camera de citire a detectorului - în mod uzual indică o problemă hardware a acestuia;
b) Solicitarea întreţinerii - indică acumularea prafului aproape de limita maximă admisă, dar sub această valoare;
c) Solicitarea întreţinerii urgente - indică acumularea prafului peste limita maximă admisă.
Algoritm de detecţie multi-senzor, care foloseşte logica fuzzy pentru implicarea detectoarelor vecine în luarea deciziei cu privire la alarmă. O caracteristică importantă a pachetului de programe AWACS o reprezintă capacitatea luării deciziei de pre-alarmare sau de alarmare prin cooperare între mai multe detectoare de fum vecine. Folosind algoritmii bazaţi pe logica fuzzy starea fiecărui detector este analizată împreună cu stările altor două detectoare apropiate. Fără să se afecteze corectitudinea deciziilor, pentru a ignora alarmele false, algoritmul permite detectorului de fum să-şi crească sensibilitatea de maxim două ori. Detecţia multi-senzor permite în luarea unei decizii de alarmare şi combinarea tehnologiilor de detectare a fumului prin ionizare şi prin fenomene fotoelectrice.
Posibilităţi de programare a centralei de semnalizare
Autoprogramarea
Autoprogramarea este asigurată cu ajutorul unei rutine care reduce considerabil timpul de programare a centralei. Centrala practic "învaţă" detectoarele şi dispozitivele conectate fizic pe buclă şi încarcă automat în program valorile implicite pentru toţi parametrii. Operaţia de pre-alarmare poate fi cu blocare în starea de alertă sau cu revenire automată la regimul normal, după dispariţia cauzei. Rutina rulează în mai puţin de 30 secunde şi asigură utilizatorului o protecţie imediată la foc, într-o instalaţie nouă, chiar dacă nu sunt instalate toate dispozitivele din sistem. Programul va identifica toate detectoarele şi modulele adresabile de pe buclă şi le va prezenta instalatorului pentru editarea opţiunilor particulare, dacă se doreşte acest lucru.
Dacă un dispozitiv există deja în memoria centralei, programul va "sări" peste acesta, prezentând numai noile dispozitive şi pe cele care lipsesc. Deseori, instalatorul va rula această rutină ca un prim pas într-o instalaţie nouă şi apoi va încărca configuraţia pe calculator, unde va continua programarea cu programul VeriFire. În final, configuraţia dorită va fi încărcată în memoria centralei de pe calculator.
Programarea de la tastatura centralei de semnalizare
Programarea parametrilor centralei adresabile Notifier se poate face complet numai de la tastatura de pe panoul frontal al centralei. În timpul programării centrala va continua supravegherea sistemului protejat.
Programul include verificarea erorilor cauzate de greşelile uzuale de programare, cum ar fi un punct de intrare care nu activează nici o ieşire, sau un punct de ieşire care nu este legat cu nici o intrare. De asemenea, programul include o rutină de simulare care listează toate punctele de ieşire activate de acelaşi punct de intrare şi, în mod similar, toate punctele de intrare care activează acelaşi punct de ieşire. Deşi acest program nu exclude testarea la faţa locului, centralizarea datelor reduce timpul necesar instalării sistemului automat. De exemplu, pentru un sistem automat de detectare şi de alarmare la incendii cu 200 de puncte de intrare şi cu 100 de puncte de ieşire, fără folosirea programului VeriFire ar rezulta aproape 20.000 de observaţii de test pentru verificarea tuturor legăturile posibile de intrare/ieşire.
Arhitectura software-ului centralei AFP-400 este gândită modular aşa încât fiecare dispozitiv are propriul program. Acest lucru permite programului să fie introdus pe porţiuni, independent pentru fiecare punct, timp în care centrala monitorizează celelalte puncte, deja instalate.
Programarea de la tastatura centralei reduce timpul necesar modificărilor minore ce trebuie făcute în sistem. Programul este protejat prin parolă şi toată informaţia este stocată într-o memorie nevolatilă. Arborele meniului este astfel gândit pentru a conduce instalatorul experimentat prin etapele de programare, fără a mai fi necesară consultarea manualului de programare.
Programarea cu ajutorul calculatorului PC 37
VeriFire este un utilitar de programare şi de testare care uşurează munca instalatorului reducând considerabil timpul necesar programării. Utilitarul este prietenos, întreaga configuraţie a sistemului poate fi creată la birou, testată şi stocată într-un fişier. Acest fişier va fi încărcat ulterior în memoria centralei, la faţa locului, folosind un calculator laptop.
Utilitarul VeriFire include o rutină de comparare care poate fi de mare ajutor instalatorului la scrierea unui nou program; acesta poate fi comparat cu o versiune mai veche, iar diferenţele vor fi evidenţiate. Dacă modificarea programului se face de la tastatura locală el poate fi încărcat în VeriFire şi comparat cu versiunea precedentă. Identificarea diferenţelor de programare este de mare ajutor la instalare când se face testarea sistemului. Anumite standarde, cum ar fi NFPA 72, impun ca testul de recepţie al unui sistem automat de detectare şi de alarmare la incendii să fie făcut în proporţie de 100% pentru punctele ce urmează a fi modificate. VeriFire permite instalatorului determinarea exactă a punctelor care sunt schimbate.
B. Dispozitive de sistem
Dispozitivele principale utilizate în sistemele automate de detectare şi de alarmare la incendii de tip NOTIFIER sunt, pe lângă centrala de semnalizare, detectoarele inteligente adresabile şi modulele adresabile.
Detectoarele inteligente adresabile trimit informaţii către centrală sub formă de semnale analogice. Centrala procesează informaţia şi stabileşte starea în care evoluează sistemul automat: alarmare, întreţinere, normală pentru fiecare dispozitiv. Sensibilitatea fiecărui detector se poate stabili din programarea centralei la unul dintre cele trei niveluri: minim, mediu şi maxim. Fiecare detector răspunde la o adresă care se stabileşte cu ajutorul a două comutatoare zecimale amplasate pe spatele detectorului.
Modulele adresabile au rolul de interfeţe între centrala de semnalizare şi dispozitivele convenţionale. Ambele dispozitive răspund la adresa stabilită de instalator cu ajutorul unor comutatoare rotative zecimale. O diodă electroluminiscentă (LED) indică în mod pulsatoriu prezenţa tensiunii de alimentare a modulului adresabil.
Un modul de monitorizare adresabil poate fi folosit pentru monitorizarea contactelor de alarmă normal deschise ale dispozitivelor convenţionale, cum ar fi butoanele manuale de alarmă la incendiu, detectoarele convenţionale de temperatură, detectoarele de gaz.
15.3. Sistemul MICRO-SAM
Sistemul automat de detectare şi de alarmare la incendii MICRO-SAM este produs de S.C. Automatica S.A. Bucureşti şi este un sistem de tip adresabil.
Este destinat supravegherii, detectării şi alarmării în cazul apariţiei unor pericole în spaţiile (închise) protejate (la incendiu, efracţie, avarii tehnologice) din cadrul obiectivelor industriale, sociale, culturale etc.
Centrala MICRO-SAM permite realizarea a 4 linii de semnalizare în buclă închisă, pe fiecare circuit putându-se stabili un număr de 15 adrese distincte. Circuitul de semnalizare permite conectarea atât a elementelor de iniţiere a alarmei cât şi a elementelor de execuţie, este realizat pe două conductoare ecranate şi poate avea lungimea maximă de 50 m.
Indicarea evenimentelor care au avut loc în sistem se face pe un sistem de afişare propriu al centralei. Centrala este prevăzută cu port de ieşire serială care poate fi conectat la o imprimantă sau la un calculator. De asemenea, centrala este prevăzută şi cu o ieşire programabilă ce poate fi conectată la o linie telefonică în comutaţie. Dispozitivul de apel telefonic are o capacitate de maxim 4 numere (abonaţi).
Sistemul este conceput astfel încât în situaţia nefuncţionării unităţii centrale, alarmarea iniţiată de un detector de incendiu, de pe oricare linie de semnalizare, să determine comanda intrării în funcţiune a avertizorului acustic al centralei.
Sistemul funcţionează alimentat la tensiunea de 230Vc.a. şi este protejat la întreruperea alimentării principale cu ajutorul unui acumulator încorporat, care funcţionează în regim tampon cu rezervare. Starea acumulatorului este semnalizată optic, independent de funcţionarea unităţii centrale.
Centrala de semnalizare
Centrala MICRO-SAM este realizată, din punct de vedere hardware, cu microcontrolerul 80C32, cu memorii RAM-CMOS şi cu circuite integrate din familia CMOS şi TTL-LS.
Centrala supraveghează maxim 60 de zone distribuite pe 4 linii fizice de interconectare. O zonă poate fi supravegheată cu unul sau cu mai multe detectoare automate de incendiu (maxim 10) şi identificată de către centrală prin intermediul unei interfeţe căreia i s-a atribuit o anumită adresă. Centrala identifică dispozitivele conectate pe linii conform adreselor prestabilite, localizează apariţia unei stări anormale în sistem, afişează starea fiecărui dispozitiv conectat şi transmite alarma la nivel ierarhic superior pe linie telefonică.
În cazul detectării unui incendiu, centrala asigură alarmarea optică şi acustică centralizat, local sau la distanţă, în funcţie de programarea făcută de utilizator.
Schema bloc a centralei şi semnificaţia blocurilor componente este prezentată în figura 15.5.
Apelarea dispozitivelor periferice ale centralei de semnalizare se face prin baleierea succesivă a adreselor dispozitivelor, după ce acestea au fost mai întâi sincronizate.
Centrala transmite interfeţelor adresabile următoarele comenzi: SINCRO, APEL, CITIRE şi COMANDĂ. Ciclul de funcţionare debutează cu alimentarea interfeţelor, urmată de transmiterea de către centrală a unui
semnal de sincronizare SINCRO. Fiecare interfaţă adresabilă care recepţionează acest semnal, va încărca propria adresă în comparatorul de adrese, Recepţionarea succesivă, în continuare, a impulsurilor APEL de către toate interfeţele adresabile conectate pe linie va determina, pe rând, câte unui singur comparator de adrese să genereze semnalul de egalitate ce permite citirea stării de către centrală. Interfaţa răspunde printr-un impuls de curent de durată variabilă, dependentă de starea sa. Centrala interpretează acest semnal şi decide dacă se continuă adresarea interfeţelor cu un alt impuls APEL transmis pe linie, sau trimite comanda de alarmare în cazul detectării unui incendiu.
În starea de veghe, un detector automat de incendiu conectat la interfaţa adresabilă, răspunde centralei printr-un impuls de curent de o intensitate şi de o durată corespunzătoare. În starea de alarmare a detectorului, răspunsul are mărite durata impulsului şi a intensităţii curentului. Netransmiterea impulsului de curent la momentul interogării interfeţei indică centralei apariţia unei defecţiuni.
Ieşirile de alarmare ale centralei conţin circuite basculante bistabile care primesc comenzi de RESET la fiecare CITIRE şi de SET la fiecare COMANDĂ.

Structura sistemelor automate de detectare şi de alarmare la incendii, centralele de semnalizare, detectoarele de incendiu şi transmisia datelor de la detectoarele de incendiu către centrala de semnalizare sunt tratate pe larg în [1,2,3,4]. În acest articol se prezintă aspecte legate de proiectarea sistemelor automate de detectare şi de alarmare la incendii care ţin seama de caracteristicile tehnice ale echipamentelor actuale şi de cerinţele reglementările în acest domeniu.
Conexiunile electrice ale sistemelor se bazează pe conexiunea primară multifuncţională (fig. 1) care are de obicei o topologie inelară (buclă) şi face posibilă recepţionarea şi transmiterea mesajelor, declanşarea dispozitivelor de alarmare, iniţierea acţionărilor precum şi supravegherea şi prezentarea stării de funcţionare a unei linii de detecţie.
Cablarea şi instalarea sistemelor automate în clădiri reprezintă principalele probleme ale proiectării. Pentru a clarifica aceste probleme, în continuare, se prezintă o serie de definiţii, norme şi reglementări.
Linia derivată este o conexiune cu originea pe buclă (fig. 2). O linie nu poate fi derivată din altă linie.
Domenii de detecţie- zonele fizice supravegheate vor constitui domenii singulare de detecţie. Încăperile, podelele duble şi tavanele false vor fi asociate unor domenii proprii de detecţie (fig. 3).
Secţiunea de incendiu este o parte a clădirii separată de restul construcţiei prin mijloace specifice de protecţie contra incendiilor (fig. 4); în cazul apariţiei unui incendiu, ea se va închide pentru a împiedica răspândirea focului în secţiunile de incendiu vecine.
Grupa de detecţie se defineşte ca fiind asocierea unora sau mai multor detectoare care dispune de afişarea individuală a mesajelor de alarmă şi a deranjamentelor (fig. 5). Într-o grupă de detecţie vor fi asociate maxim 32 detectoare automate sau 10 detectoare neautomate (butoane) conform [5,6].
Izolatoarele, cunoscute şi sub denumirea de separatoare, sunt amplasate în soclurile detectoarelor sau în interiorul butoanelor. Ele sunt utilizate pentru separarea conexiunii în cazul apariţiei unui scurtcircuit pe magistrală (bus, buclă).
Componentele conectate pe magistrală aflate în grupe de detecţie diferite trebuie separate prin izolatoare .
Conform normelor, apariţia unui deranjament va trebui să conducă la scoaterea din funcţiune a maxim 32 de detectoare automate; aceasta înseamnă că la maxim al 32-lea detector automat conectat într-o buclă, trebuie prevăzut un izolator. O altă consecinţă este faptul că într-o grupă de detecţie pot fi montate maxim 32 detectoare automate.
De asemenea, apariţia unui deranjament va trebui să conducă la scoaterea din funcţiune a maxim 10 detectoare neautomate (butoane); aceasta înseamnă că la maxim al 10-lea buton conectat într-o buclă, trebuie prevăzut un izolator. O altă consecinţă este faptul că într-o grupă de detecţie pot fi montate maxim 10 butoane.
Segmentul reprezintă o parte a buclei limitată de două izolatoare . Un scurtcircuit va determina „căderea” tuturor participanţilor aflaţi pe segmentul respectiv.
Deranjamentele care pot apare întru-un sistem automat de detectare şi de alarmare la incendii sunt cauzate de întreruperi ale buclei , scurtcircuite pe buclă sau de extragerea (scoaterea) din buclă a detectoarelor .
Grupele de acţionări sunt ieşiri programabile ale sistemului automat aparţinând centralei de semnalizare sau elementelor montate pe buclă .
Sectoarele de detecţie sunt entităţi ale buclei sistemului automat de detectare şi de alarmare la incendii . Conform [5,6] pot fi programate maxim 32 de sectoare de detecţie şi 32 de sectoare de acţionări. Unui sector îi pot fi asociate maxim 15 grupe de detecţie, respectiv 15 grupe de acţionări.
Un eveniment produs într-un sector de detecţie poate determina o reacţie întârziată de alarmare într-un sector de acţionări. Această acţionare poate fi activată intermitent pe durata unui interval de timp programabil între 1...600 secunde, urmând apoi o activare permanentă.
Participanţii pe o buclă a sistemului automat de detectare şi de alarmare la incendii sunt constituiţi din toate echipamentele conectabile pe buclă: detectoare automate de incendiu, butoane manuale de alarmă şi transpondere. Fiecare participant are alocată o adresă unică.
Transponderele pot îndeplini mai multe funcţii:
- mărirea numărului de ieşiri de acţionare ale centralei de semnalizare cu ajutorul unui anumit număr de relee; se poate monta chiar în centrală sau în periferie pe buclă.
- oferă ieşiri pentru comanda unor LED-uri necesare, spre exemplu, în componenţa tablourilor sinoptice amplasate pe etajele clădirii;
- face posibilă includerea suplimentară în buclă de detectoare automate şi neautomate neadresabile, conectate la intrările transponderului.
Norme şi reglementări
Dispunerea traseelor de plecare şi de venire ale conexiunii unei bucle nu trebuie să se facă în acelaşi cablu . Este permisă amplasarea mai multor cabluri distincte în acelaşi canal de cabluri. De asemenea, este permisă trecerea
prin acelaşi cablu (cu mai multe perechi) a mai multor trasee de plecare pe bucle distincte. Similar, este permisă trecerea prin acelaşi cablu (cu mai multe perechi) a mai multor trasee de venire din bucle distincte.
În cazul apariţiei unui deranjament trebuie să fie scos din funcţiune maxim un domeniu de detecţie, respectiv – în cazul conectării unui transponder – grupele conectate la transponder vor trebui să acopere un singur domeniu de detecţie.
Exemplu de proiectare
Într-o clădire cu un singur nivel elementele componente ale sistemului automat de detectare şi de alarmare la incendii sunt amplasate conform figurii 14. Se cere să se realizeze cablarea sistemului.

CAPITOLUL I
Dispoziþii generale
Art. 1. - (1) Apãrarea împotriva incendiilor reprezintã ansamblul integrat de activitãþi specifice,
mãsuri ºi sarcini organizatorice, tehnice, operative, cu caracter umanitar ºi de informare publicã,
planificate, organizate ºi realizate potrivit prezentei legi, în scopul prevenirii ºi reducerii riscurilor de
producere a incendiilor ºi asigurãrii intervenþiei operative pentru limitarea ºi stingerea incendiilor, în
vederea evacuãrii, salvãrii ºi protecþiei persoanelor periclitate, protejãrii bunurilor ºi mediului împotriva
efectelor situaþiilor de urgenþã determinate de incendii.
(2) În sensul prezentei legi, termenii ºi expresiile referitoare la situaþii de urgenþã, factori ºi tipuri de
risc, intervenþie operativã ºi evacuare au înþelesul prevãzut în Ordonanþa de urgenþã a Guvernului nr.
21/2004 privind Sistemul Naþional de Management al Situaþiilor de Urgenþã, aprobatã cu modificãri ºi
completãri prin Legea nr. 15/2005, iar termenii ºi expresiile specifice apãrãrii împotriva incendiilor au
urmãtorul înþeles:
a) autorizaþie de securitate la incendiu - actul administrativ emis, în baza legii, de inspectoratul
pentru situaþii de urgenþã judeþean sau al municipiului Bucureºti, prin care se certificã, în urma
verificãrilor în teren ºi a documentelor privind realizarea mãsurilor de apãrare împotriva incendiilor,
îndeplinirea cerinþei esenþiale securitate la incendiu - la construcþii, instalaþii tehnologice ºi alte
amenajãri; autorizaþia de securitate la incendiu conferã persoanelor fizice sau juridice, deþinãtoare ale
construcþiilor, instalaþiilor ºi ale altor amenajãri, dreptul de a le edifica, de a le pune în funcþiune ºi de a
le exploata din punctul de vedere al îndeplinirii cerinþei esenþiale - securitate la incendiu;
b) aviz de securitate la incendiu - actul emis, în baza legii, de inspectoratul pentru situaþii de urgenþã
judeþean sau al municipiului Bucureºti, dupã verificarea de conformitate cu prevederile reglementãrilor
tehnice în vigoare a mãsurilor de apãrare împotriva incendiilor, adoptate în documentaþiile tehnice de
proiectare, pentru îndeplinirea cerinþei esenþiale - securitate la incendiu - a construcþiilor, instalaþiilor ºi
altor amenajãri;
c) incendiu - ardere autoîntreþinutã, care se desfãºoarã fãrã control în timp ºi spaþiu, care produce
pierderi de vieþi omeneºti ºi/sau pagube materiale ºi care necesitã o intervenþie organizatã în scopul
întreruperii procesului de ardere;
d) cauzã a incendiului - suma factorilor care concurã la iniþierea incendiului, care constã, de regulã,
în sursa de aprindere, mijlocul care a produs aprinderea, primul material care s-a aprins, precum ºi
împrejurãrile determinante care au dus la izbucnirea acestuia;
e) mijloace tehnice de apãrare împotriva incendiilor - sisteme, instalaþii, echipamente, utilaje,
aparate, dispozitive, accesorii, materiale, produse, substanþe ºi autospeciale destinate prevenirii,
limitãrii ºi stingerii incendiilor;
f) operaþiuni de lungã duratã - intervenþiile pentru stingerea incendiilor ºi eliminarea efectelor
negative ale acestora cu o duratã mai mare de 4 ore;
g) organizare a intervenþiei în caz de incendiu - ansamblul mãsurilor tehnico-organizatorice
necesare stabilirii forþelor, responsabilitãþilor, sarcinilor, mijloacelor, metodelor ºi procedeelor ce pot fi
utilizate pentru evacuarea ºi salvarea persoanelor ºi animalelor, protecþia bunurilor ºi vecinãtãþilor,
precum ºi pentru stingerea incendiilor;
h) pericol iminent de incendiu - situaþia creatã de cumularea factorilor care concurã la iniþierea
incendiului, declanºarea acestuia fiind posibilã în orice moment;
i) schemã cu riscurile teritoriale - documentul întocmit de inspectoratul pentru situaþii de urgenþã
judeþean sau al municipiului Bucureºti, care cuprinde tipurile de riscuri specifice, precum ºi resursele
estimate pentru gestionare;
j) plan de analizã ºi acoperire a riscurilor - documentul care cuprinde riscurile potenþiale dintr-o
unitate administrativ-teritorialã, mãsurile, acþiunile ºi resursele necesare pentru managementul
riscurilor respective;
k) prevenirea incendiilor - totalitatea acþiunilor de împiedicare a iniþierii ºi propagãrii incendiilor, de
asigurare a condiþiilor pentru salvarea persoanelor ºi bunurilor ºi de asigurare a securitãþii echipelor de
intervenþie;
l) raport de intervenþie - documentul operativ de informare ºi analizã statisticã în care se înscriu
datele esenþiale constatate la locul intervenþiei privind amploarea ºi intensitatea incendiului, cauza
probabilã a acestuia, efectele produse, desfãºurarea intervenþiei, forþele participante ºi timpii operativi
realizaþi;
m) stingere a incendiilor - totalitatea acþiunilor de limitare ºi întrerupere a procesului de ardere prin
utilizarea de metode, procedee ºi mijloace specifice;
n) utilizator - persoana fizicã sau juridicã ce foloseºte un bun, cu orice titlu, în interesul sãu, al altuia
sau în interes public;
o) scenariu de securitate la incendiu - documentul care descrie calitativ evoluþia unui incendiu în
timp, identificând evenimentele-cheie care îl caracterizeazã ºi îl diferenþiazã de alte incendii posibile
într-o incintã.
Art. 2. - Apãrarea împotriva incendiilor constituie o activitate de interes public, naþional, cu caracter
permanent, la care sunt obligate sã participe, în condiþiile prezentei legi, autoritãþile administraþiei
publice centrale ºi locale, precum ºi toate persoanele fizice ºi juridice aflate pe teritoriul României.
Art. 3. - (1) Coordonarea, controlul ºi acordarea asistenþei tehnice de specialitate în domeniul
apãrãrii împotriva incendiilor se asigurã de Ministerul Administraþiei ºi Internelor, la nivel central prin
Inspectoratul General pentru Situaþii de Urgenþã, iar la nivel local prin inspectoratele pentru situaþii de
urgenþã judeþene ºi al municipiului Bucureºti.
(2) Inspectoratul General pentru Situaþii de Urgenþã, denumit în continuare Inspectoratul General,
elaboreazã strategia naþionalã de apãrare împotriva incendiilor, care se prezintã Guvernului spre
aprobare de cãtre ministrul administraþiei ºi internelor.
(3) Inspectoratele pentru situaþii de urgenþã judeþene ºi al municipiului Bucureºti, denumite în
continuare inspectorate, îºi exercitã atribuþiile specifice în zone de competenþã stabilite prin hotãrâre a
Guvernului.
(4) Managementul situaþiilor de urgenþã determinate de incendii se asigurã prin componentele
Sistemului Naþional de Management al Situaþiilor de Urgenþã.
Art. 4. - (1) Autoritãþile administraþiei publice locale asigurã aplicarea mãsurilor privind activitãþile de
apãrare împotriva incendiilor, cuprinse în planurile de analizã ºi acoperire a riscurilor, ce se întocmesc
la nivelul localitãþii ºi judeþului.
(2) Planurile de analizã ºi acoperire a riscurilor se actualizeazã anual.
(3) Metodologia de elaborare ºi structura-cadru a planului de analizã ºi acoperire a riscurilor se
aprobã prin ordin al ministrului administraþiei ºi internelor ºi se publicã în Monitorul Oficial al României,
Partea I.
(4) Prefecþii, primarul general al municipiului Bucureºti ºi primarii asigurã, dupã caz, elaborarea
planurilor de analizã ºi acoperire a riscurilor la nivelul unitãþilor administrativ-teritoriale pe care le
reprezintã.
Art. 5. - Persoanele fizice ºi juridice rãspund, potrivit legii, de stabilirea ºi aplicarea mãsurilor de
apãrare împotriva incendiilor, precum ºi de consecinþele producerii incendiilor.
CAPITOLUL II
Obligaþii privind apãrarea împotriva incendiilor
SECÞIUNEA 1
Obligaþii generale
Art. 6. - (1) Persoanele fizice ºi juridice sunt obligate sã respecte reglementãrile tehnice ºi
dispoziþiile de apãrare împotriva incendiilor ºi sã nu primejduiascã, prin deciziile ºi faptele lor, viaþa,
bunurile ºi mediul.
(2) Persoana care observã un incendiu are obligaþia sã anunþe prin orice mijloc serviciile de urgenþã,
primarul sau poliþia ºi sã ia mãsuri, dupã posibilitãþile sale, pentru limitarea ºi stingerea incendiului.
(3) În cazul în care anunþul de incendiu s-a fãcut cu rea-credinþã, fãrã motiv întemeiat, autorul
rãspunde contravenþional sau penal, potrivit legii, ºi suportã cheltuielile ocazionate de deplasarea
forþelor de intervenþie.
Art. 7. - (1) În caz de incendiu, orice persoanã trebuie sã acorde ajutor, când ºi cât este raþional
posibil, semenilor aflaþi în pericol sau în dificultate, din proprie iniþiativã ori la solicitarea victimei, a
reprezentanþilor autoritãþilor administraþiei publice, precum ºi a personalului serviciilor de urgenþã.
(2) În cazul incendiilor produse la pãduri, plantaþii, culturi agricole, miriºti, pãºuni ºi fâneþe,
persoanele aflate în apropiere au obligaþia sã intervinã imediat cu mijloacele de care dispun, pentru
limitarea ºi stingerea acestora.
Art. 8. - În cazurile de forþã majorã determinate de incendii, persoanele fizice ºi juridice care deþin,
cu orice titlu, terenuri, construcþii, instalaþii tehnologice sau mijloace de transport au urmãtoarele
obligaþii:
a) sã permitã necondiþionat accesul serviciilor de urgenþã ºi al persoanelor care acordã ajutor;
b) sã permitã necondiþionat utilizarea apei, a materialelor ºi a mijloacelor proprii pentru operaþiuni de
salvare, de stingere ºi de limitare a efectelor incendiilor produse la bunurile proprii ori ale altor
persoane;
c) sã accepte mãsurile stabilite de comandantul intervenþiei pentru degajarea terenurilor, demolarea
unei construcþii sau a unei pãrþi din construcþie, tãierea/dezmembrarea mijloacelor de transport,
oprirea temporarã a activitãþilor sau evacuarea din zona periclitatã ºi sã acorde sprijin, cu forþe ºi
mijloace proprii, pentru realizarea acestor mãsuri.
Art. 9. - La încheierea oricãror acte de transmitere temporarã a dreptului de folosinþã asupra
bunurilor imobile, precum ºi a contractelor de antreprizã, pãrþile sunt obligate sã prevadã expres în
actele respective rãspunderile ce le revin în ceea ce priveºte apãrarea împotriva incendiilor.
Art. 10. - (1) Pentru limitarea propagãrii ºi stingerea incendiilor, precum ºi pentru limitarea ºi
înlãturarea efectelor acestora, Consiliul General al Municipiului Bucureºti, consiliile locale ale
sectoarelor acestuia, consiliile judeþene, consiliile locale, persoanele juridice ºi asociaþiile familiale
prevãzute la art. 8 ºi persoanele fizice care desfãºoarã individual activitãþi economice în condiþiile
Legii nr. 300/2004 privind autorizarea persoanelor fizice ºi a asociaþiilor familiale care desfãºoarã
activitãþi economice în mod independent, cu modificãrile ºi completãrile ulterioare, au obligaþia sã
colaboreze între ele, contribuind cu forþe ºi mijloace, pe bazã de reciprocitate sau pe bazã
contractualã.
(2) Organizarea acþiunilor de colaborare ºi procedurile necesare se stabilesc prin convenþii încheiate
între pãrþi, cu avizul inspectoratelor.
Art. 11. - Deþinãtorii ºi utilizatorii de construcþii ori de instalaþii, echipamente tehnologice de
producþie ºi de transport au obligaþia sã conlucreze cu autoritãþile administraþiei publice ºi cu organele
de specialitate ale acestora în organizarea, asigurarea, pregãtirea ºi punerea în aplicare a planurilor
de intervenþie în caz de incendiu.
Art. 12. - (1) Autoritãþile administraþiei publice centrale ºi celelalte organe centrale de specialitate,
Consiliul General al Municipiului Bucureºti, consiliile locale ale sectoarelor municipiului Bucureºti,
judeþene sau locale, instituþiile publice ºi operatorii economici au obligaþia sã angajeze cel puþin un
cadru tehnic sau personal de specialitate cu atribuþii în domeniul apãrãrii împotriva incendiilor, atestaþi
potrivit metodologiei elaborate de Inspectoratul General. Ocupaþiile de cadru tehnic ºi personal de
specialitate cu atribuþii în domeniul apãrãrii împotriva incendiilor sunt definite pe baza standardelor
ocupaþionale aprobate conform legislaþiei în vigoare.
(2) Consiliile locale ºi operatorii economici care desfãºoarã activitãþi cu risc de incendiu ºi care au
obligaþia prevãzutã la alin. (1) se stabilesc pe baza criteriilor emise de Inspectoratul General.
(3) Numirea ºi schimbarea din funcþie a cadrului tehnic sau a personalului de specialitate cu atribuþii
în domeniul apãrãrii împotriva incendiilor trebuie comunicate de angajator în termen de 48 de ore de
la angajare, dupã caz, la nivel central Inspectoratului General, iar la nivel local inspectoratelor.
(4) Neîndeplinirea corespunzãtoare a atribuþiilor specifice atrage schimbarea din funcþie a cadrului
tehnic sau a personalului de specialitate cu atribuþii în domeniul apãrãrii împotriva incendiilor, situaþie
care trebuie comunicatã de angajator în termen de 48 de ore de la angajare, la nivel central
Inspectoratului General, iar la nivel local inspectoratelor, dupã caz.
(5) Persoanele fizice ºi asociaþiile familiale care desfãºoarã activitãþi economice autorizate pe
teritoriul României, precum ºi celelalte entitãþi legal constituite, neprevãzute la alin. (1), îndeplinesc
atribuþiile pe linia apãrãrii împotriva incendiilor în nume propriu, prin titularul de drept al entitãþii.
SECÞIUNEA a 2-a
Obligaþiile consiliului local ºi ale primarului
Art. 13. - Consiliul local are urmãtoarele obligaþii principale:
a) aprobã planul de analizã ºi acoperire a riscurilor, pentru unitatea administrativ-teritorialã pe care o
reprezintã, stabileºte resursele necesare pentru aplicarea acestuia ºi îl transmite inspectoratului în
raza cãruia funcþioneazã;
b) emite hotãrâri, în condiþiile legii, cu privire la organizarea activitãþii de apãrare împotriva
incendiilor în unitatea administrativ-teritorialã pe care o reprezintã;
c) instituie reguli ºi mãsuri specifice corelate cu nivelul ºi natura riscurilor locale;
d) înfiinþeazã, la propunerea primarului, cu avizul inspectoratului, serviciul voluntar de urgenþã ºi
aprobã regulamentul de organizare ºi funcþionare al acestuia;
e) desemneazã ºeful serviciului voluntar de urgenþã, la propunerea primarului, cu avizul
inspectoratului;
f) prevede distinct, potrivit legii, din resursele financiare ale bugetului local, sumele necesare în
vederea organizãrii, înzestrãrii, funcþionãrii ºi îndeplinirii atribuþiilor legale de cãtre serviciile de urgenþã
voluntare înfiinþate ºi exercitã controlul folosirii acestora;
g) cuprinde anual în bugetul propriu sumele necesare pentru asigurarea bunurilor din dotarea
serviciilor de urgenþã voluntare, pentru cazurile de avarie, distrugere sau pentru alte evenimente,
precum ºi pentru asigurarea de persoane ºi rãspundere civilã a personalului cu atribuþii pe linie de
intervenþie, pentru cazurile de invaliditate sau de deces, produse prin accidente, catastrofe ori alte
asemenea evenimente intervenite în timpul ºi din cauza îndeplinirii atribuþiilor specifice;
h) asigurã includerea, în planurile de organizare, de dezvoltare urbanisticã ºi de amenajare a
teritoriului, a cãilor de acces pentru intervenþii, a lucrãrilor pentru realizarea sistemelor de anunþare,
alarmare, precum ºi de alimentare cu apã în caz de incendiu;
i) analizeazã, semestrial ºi ori de câte ori este nevoie, capacitatea de apãrare împotriva incendiilor a
unitãþii administrativ-teritoriale pe care o reprezintã ºi informeazã inspectoratul cu privire la mãsurile
stabilite pentru optimizarea acesteia;
j) asigurã imobile ºi spaþii amenajate corespunzãtor pentru funcþionarea serviciului de urgenþã
voluntar, precum ºi mijloacele de comunicaþii necesare;
k) îndeplineºte orice alte atribuþii prevãzute de lege pentru apãrarea împotriva incendiilor.
Art. 14. - Primarul are urmãtoarele obligaþii principale:
a) asigurã elaborarea planului de analizã ºi acoperire a riscurilor ºi aplicarea acestuia;
b) asigurã respectarea criteriilor de performanþã pentru constituirea serviciului de urgenþã voluntar ºi
elaborarea regulamentului de organizare ºi funcþionare al acestuia;
c) coordoneazã organizarea permanentã a intervenþiei în caz de incendiu la nivelul unitãþii
administrativ-teritoriale, asigurã participarea la intervenþie a serviciului voluntar de urgenþã cu
mijloacele din dotare ºi conducerea intervenþiei, pânã la stingerea incendiului ori pânã la sosirea
forþelor inspectoratului;
d) asigurã controlul respectãrii mãsurilor de apãrare împotriva incendiilor pe timpul adunãrilor sau al
manifestãrilor publice;
e) asigurã controlul respectãrii mãsurilor de apãrare împotriva incendiilor la construcþiile ºi instalaþiile
tehnologice aparþinând domeniului public ºi privat al unitãþii administrativ-teritoriale, precum ºi la
instituþiile publice;
f) dispune verificarea îndeplinirii mãsurilor stabilite prin avizele, autorizaþiile ºi acordurile pe care le
emite;
g) asigurã realizarea ºi menþinerea în stare de funcþionare a cãilor de acces, a sistemelor de
anunþare, alarmare, precum ºi de alimentare cu apã în caz de incendiu;
h) organizeazã ºi executã, prin serviciul de urgenþã voluntar, controlul respectãrii regulilor de
apãrare împotriva incendiilor la gospodãriile cetãþeneºti; informeazã populaþia cu privire la modul de
comportare ºi de intervenþie în caz de incendiu;
i) asigurã încadrarea serviciului de urgenþã voluntar cu personal atestat în condiþiile legii, precum ºi
pregãtirea profesionalã ºi antrenarea acestuia;
j) asigurã condiþiile pentru participarea la concursuri a serviciilor de urgenþã voluntare ºi a cercurilor
de elevi Prietenii pompierilor;
k) asigurã dotarea serviciilor de urgenþã voluntare, potrivit normelor, cu mijloace tehnice pentru
apãrare împotriva incendiilor ºi echipamente de protecþie specifice, carburanþi, lubrifianþi ºi alte
mijloace necesare susþinerii operaþiunilor de intervenþie, inclusiv hrana ºi antidotul pentru participanþii
la intervenþiile de lungã duratã;
l) informeazã de îndatã, prin orice mijloc, inspectoratul despre izbucnirea ºi stingerea, cu forþe ºi
mijloace proprii, a oricãrui incendiu pe raza unitãþii administrativ-teritoriale, iar în termen de 3 zile
lucrãtoare completeazã ºi trimite acestuia raportul de intervenþie;
m) analizeazã anual dotarea cu mijloacele tehnice de apãrare împotriva incendiilor ºi asigurã
completarea acesteia, conform normelor în vigoare;
n) comunicã de îndatã inspectoratului scoaterea ºi repunerea din/în funcþiune a oricãrei
autospeciale de intervenþie, precum ºi, în scris, dotarea cu autospeciale de intervenþie noi;
o) asigurã, prin mijloacele avute la dispoziþie, desfãºurarea activitãþilor de informare ºi educaþie
antiincendiu a populaþiei;
p) analizeazã ºi soluþioneazã petiþiile cetãþenilor în problema apãrãrii împotriva incendiilor;
q) îndeplineºte orice alte obligaþii prevãzute de lege pentru apãrarea împotriva incendiilor a
comunitãþii locale.
SECÞIUNEA a 3-a
Obligaþiile consiliului judeþean ºi ale Consiliului General
al Municipiului Bucureºti
Art. 15. - Consiliul judeþean/Consiliul General al Municipiului Bucureºti are urmãtoarele obligaþii
principale:
a) aprobã planul de analizã ºi acoperire a riscurilor aferent judeþului sau municipiului Bucureºti, dupã
caz, ºi stabileºte resursele necesare pentru aplicarea acestuia;
b) instituie reguli ºi dispoziþii de apãrare împotriva incendiilor pentru domeniul public ºi privat al
unitãþii administrativ-teritoriale;
c) analizeazã anual capacitatea de apãrare împotriva incendiilor ºi hotãrãºte mãsuri de optimizare a
acesteia;
d) asigurã, pe baza programelor de dezvoltare, cuprinderea în planurile de amenajare a teritoriului a
sistemelor de alimentare cu apã, precum ºi a cãilor de acces pentru intervenþie în caz de incendiu;
e) prevede ºi aprobã în bugetul propriu fondurile necesare pentru realizarea acþiunilor ºi mãsurilor
de apãrare împotriva incendiilor;
f) hotãrãºte, în condiþiile legii, înfiinþarea unor centre de formare ºi evaluare a personalului din
serviciile voluntare de urgenþã, cu acordul Inspectoratului General;
g) sprijinã organizatoric, material ºi financiar organizarea ºi desfãºurarea concursurilor serviciilor de
urgenþã ºi cercurilor de elevi Prietenii pompierilor;
h) îndeplineºte orice alte obligaþii prevãzute de lege.
SECÞIUNEA a 4-a
Obligaþiile prefectului
Art. 16. - Prefectul are urmãtoarele obligaþii principale:
a) coordoneazã activitãþile de apãrare împotriva incendiilor din responsabilitatea autoritãþilor centrale
din teritoriu, conform legii;
b) aprobã schema cu riscurile teritoriale din unitatea administrativ-teritorialã, întocmitã de
inspectorat;
c) instituie, în condiþiile legii, mãsuri obligatorii în domeniul apãrãrii împotriva incendiilor;
d) analizeazã rapoartele întocmite de organele de specialitate ºi dispune mãsuri pentru respectarea
legalitãþii în domeniu;
e) îndeplineºte orice alte obligaþii prevãzute de lege în domeniul apãrãrii împotriva incendiilor.
SECÞIUNEA a 5-a
Obligaþiile autoritãþilor administraþiei publice centrale
Art. 17. - (1) Ministerul Administraþiei ºi Internelor îºi exercitã atribuþiile în domeniul apãrãrii
împotriva incendiilor prin Inspectoratul General ºi inspectorate.
(2) Inspectoratul General elaboreazã strategii, norme, reglementãri tehnice ºi dispoziþii generale
privind apãrarea împotriva incendiilor, obligatorii pe întregul teritoriu al României, care se aprobã prin
ordin al ministrului administraþiei ºi internelor ºi se publicã în Monitorul Oficial al României, Partea I.
(3) Cheltuielile curente ºi de capital aferente activitãþii serviciilor de urgenþã profesionale se asigurã
din bugetul de stat, prin bugetul Ministerului Administraþiei ºi Internelor, precum ºi din alte surse
prevãzute de lege.
Art. 18. - Ministerele ºi celelalte organe ale administraþiei publice centrale au urmãtoarele obligaþii
principale:
a) elaboreazã, pe baza strategiei naþionale de apãrare împotriva incendiilor, strategii sectoriale
privind apãrarea împotriva incendiilor în domeniul lor de competenþã ºi asigurã aplicarea acestora;
b) emit/modificã, cu avizul Inspectoratului General, norme ºi reglementãri tehnice de apãrare
împotriva incendiilor, specifice domeniului lor de activitate;
c) îndrumã, controleazã ºi analizeazã respectarea normelor ºi reglementãrilor tehnice;
d) stabilesc, pe baza metodologiei elaborate de Inspectoratul General, metode ºi proceduri pentru
identificarea, evaluarea ºi controlul riscurilor de incendiu, specifice domeniului de competenþã;
e) organizeazã ºi gestioneazã baze de date privind, în principal, riscurile de incendiu, caracteristicile
substanþelor ºi materialelor utilizate în domeniu, metodele adecvate de intervenþie ºi protecþie,
mijloacele existente, cadrele tehnice ºi evenimentele specifice;
f) stabilesc, împreunã cu Inspectoratul General, în domeniul lor de competenþã, temele ºi activitãþile
practic-aplicative ºi de educaþie privind apãrarea împotriva incendiilor, care se includ în programele
pentru toate formele de învãþãmânt, în planurile activitãþilor extraºcolare, precum ºi în programele de
formare continuã a adulþilor;
g) îndeplinesc orice alte atribuþii prevãzute de lege privind apãrarea împotriva incendiilor.
SECÞIUNEA a 6-a
Obligaþiile administratorului, conducãtorului instituþiei,
utilizatorului ºi salariatului
Art. 19. - Administratorul sau conducãtorul instituþiei, dupã caz, are urmãtoarele obligaþii principale:
a) sã stabileascã, prin dispoziþii scrise, responsabilitãþile ºi modul de organizare pentru apãrarea
împotriva incendiilor în unitatea sa, sã le actualizeze ori de câte ori apar modificãri ºi sã le aducã la
cunoºtinþã salariaþilor, utilizatorilor ºi oricãror persoane interesate;
b) sã asigure identificarea ºi evaluarea riscurilor de incendiu din unitatea sa ºi sã asigure corelarea
mãsurilor de apãrare împotriva incendiilor cu natura ºi nivelul riscurilor;
c) sã solicite ºi sã obþinã avizele ºi autorizaþiile de securitate la incendiu, prevãzute de lege, ºi sã
asigure respectarea condiþiilor care au stat la baza eliberãrii acestora; în cazul anulãrii avizelor ori a
autorizaþiilor, sã dispunã imediat sistarea lucrãrilor de construcþii sau oprirea funcþionãrii ori utilizãrii
construcþiilor sau amenajãrilor respective;
d) sã permitã, în condiþiile legii, executarea controalelor ºi a inspecþiilor de prevenire împotriva
incendiilor, sã prezinte documentele ºi informaþiile solicitate ºi sã nu îngreuneze sau sã obstrucþioneze
în niciun fel efectuarea acestora;
e) sã permitã alimentarea cu apã a autospecialelor de intervenþie în situaþii de urgenþã;
f) sã întocmeascã, sã actualizeze permanent ºi sã transmitã inspectoratului lista cu substanþele
periculoase, clasificate potrivit legii, utilizate în activitatea sa sub orice formã, cu menþiuni privind:
proprietãþile fizico-chimice, codurile de identificare, riscurile pe care le prezintã pentru sãnãtate ºi
mediu, mijloacele de protecþie recomandate, metodele de intervenþie ºi prim ajutor, substanþele pentru
stingere, neutralizare sau decontaminare;
g) sã elaboreze instrucþiunile de apãrare împotriva incendiilor ºi sã stabileascã atribuþiile ce revin
salariaþilor la locurile de muncã;
h) sã verifice dacã salariaþii cunosc ºi respectã instrucþiunile necesare privind mãsurile de apãrare
împotriva incendiilor ºi sã verifice respectarea acestor mãsuri semnalate corespunzãtor prin
indicatoare de avertizare de cãtre persoanele din exterior care au acces în unitatea sa;
i) sã asigure constituirea, conform art. 12 alin. (2), cu avizul inspectoratului, a serviciului de urgenþã
privat, precum ºi funcþionarea acestuia conform reglementãrilor în vigoare ori sã încheie contract cu
un alt serviciu de urgenþã voluntar sau privat, capabil sã intervinã operativ ºi eficace pentru stingerea
incendiilor;
j) sã asigure întocmirea ºi actualizarea planurilor de intervenþie ºi condiþiile pentru aplicarea
acestora în orice moment;
k) sã permitã, la solicitare, accesul forþelor inspectoratului în unitatea sa în scop de recunoaºtere,
instruire sau de antrenament ºi sã participe la exerciþiile ºi aplicaþiile tactice de intervenþie organizate
de acesta;
l) sã asigure utilizarea, verificarea, întreþinerea ºi repararea mijloacelor de apãrare împotriva
incendiilor cu personal atestat, conform instrucþiunilor furnizate de proiectant;
m) sã asigure pregãtirea ºi antrenarea serviciului de urgenþã privat pentru intervenþie;
n) sã asigure ºi sã punã în mod gratuit la dispoziþie forþelor chemate în ajutor mijloacele tehnice
pentru apãrare împotriva incendiilor ºi echipamentele de protecþie specifice riscurilor care decurg din
existenþa ºi funcþionarea unitãþii sale, precum ºi antidotul ºi medicamentele pentru acordarea primului
ajutor;
o) sã stabileascã ºi sã transmitã cãtre transportatorii, distribuitorii ºi utilizatorii produselor sale
regulile ºi mãsurile de apãrare împotriva incendiilor, specifice acestora, corelate cu riscurile la
utilizarea, manipularea, transportul ºi depozitarea produselor respective;
p) sã informeze de îndatã, prin orice mijloc, inspectoratul despre izbucnirea ºi stingerea cu forþe ºi
mijloace proprii a oricãrui incendiu, iar în termen de 3 zile lucrãtoare sã completeze ºi sã trimitã
acestuia raportul de intervenþie;
q) sã utilizeze în unitatea sa numai mijloace tehnice de apãrare împotriva incendiilor, certificate
conform legii;
r) sã îndeplineascã orice alte atribuþii prevãzute de lege privind apãrarea împotriva incendiilor.
Art. 20. - Persoanele fizice, asociaþiile familiale sau persoanele juridice care deþin pãrþi din acelaºi
imobil trebuie sã colaboreze pentru îndeplinirea obligaþiilor ce le revin din prezenta lege, în vederea
asigurãrii mãsurilor de apãrare împotriva incendiilor pentru întregul imobil.
Art. 21. - Utilizatorul are urmãtoarele obligaþii principale:
a) sã cunoascã ºi sã respecte mãsurile de apãrare împotriva incendiilor, stabilite de administrator,
conducãtorul instituþiei, proprietar, producãtor sau importator, dupã caz;
b) sã întreþinã ºi sã foloseascã, în scopul pentru care au fost realizate, dotãrile pentru apãrarea
împotriva incendiilor, puse la dispoziþie de administrator, conducãtorul instituþiei, proprietar, producãtor
sau importator;
c) sã respecte normele de apãrare împotriva incendiilor, specifice activitãþilor pe care le organizeazã
sau le desfãºoarã;
d) sã nu efectueze modificãri neautorizate ºi fãrã acordul scris al proprietarului, al proiectantului
iniþial al construcþiei, instalaþiei, echipamentului, dispozitivului sau mijlocului de transport utilizat ori al
unui expert tehnic atestat potrivit legislaþiei în vigoare;
e) sã aducã la cunoºtinþa administratorului, conducãtorului instituþiei sau proprietarului, dupã caz,
orice defecþiune tehnicã ori altã situaþie care constituie pericol de incendiu.
Art. 22. - Fiecare salariat are, la locul de muncã, urmãtoarele obligaþii principale:
a) sã respecte regulile ºi mãsurile de apãrare împotriva incendiilor, aduse la cunoºtinþã, sub orice
formã, de administrator sau de conducãtorul instituþiei, dupã caz;
b) sã utilizeze substanþele periculoase, instalaþiile, utilajele, maºinile, aparatura ºi echipamentele,
potrivit instrucþiunilor tehnice, precum ºi celor date de administrator sau de conducãtorul instituþiei,
dupã caz;
c) sã nu efectueze manevre nepermise sau modificãri neautorizate ale sistemelor ºi instalaþiilor de
apãrare împotriva incendiilor;
d) sã comunice, imediat dupã constatare, conducãtorului locului de muncã orice încãlcare a
normelor de apãrare împotriva incendiilor sau a oricãrei situaþii stabilite de acesta ca fiind un pericol
de incendiu, precum ºi orice defecþiune sesizatã la sistemele ºi instalaþiile de apãrare împotriva
incendiilor;
e) sã coopereze cu salariaþii desemnaþi de administrator, dupã caz, respectiv cu cadrul tehnic
specializat, care are atribuþii în domeniul apãrãrii împotriva incendiilor, în vederea realizãrii mãsurilor
de apãrare împotriva incendiilor;
f) sã acþioneze, în conformitate cu procedurile stabilite la locul de muncã, în cazul apariþiei oricãrui
pericol iminent de incendiu;
g) sã furnizeze persoanelor abilitate toate datele ºi informaþiile de care are cunoºtinþã, referitoare la
producerea incendiilor.
SECÞIUNEA a 7-a
Obligaþiile proiectanþilor ºi executanþilor
Art. 23. - Proiectanþii de construcþii ºi amenajãri, de echipamente, utilaje ºi instalaþii sunt obligaþi:
a) sã elaboreze scenarii de securitate la incendiu pentru categoriile de construcþii, instalaþii ºi
amenajãri stabilite pe baza criteriilor emise de Inspectoratul General ºi sã evalueze riscurile de
incendiu, pe baza metodologiei emise de Inspectoratul General ºi publicatã în Monitorul Oficial al
României, Partea I;
b) sã cuprindã în documentaþiile pe care le întocmesc mãsurile de apãrare împotriva incendiilor,
specifice naturii riscurilor pe care le conþin obiectele proiectate;
c) sã prevadã în documentaþiile tehnice de proiectare, potrivit reglementãrilor specifice, mijloacele
tehnice pentru apãrarea împotriva incendiilor ºi echipamentele de protecþie specifice;
d) sã includã în proiecte ºi sã predea beneficiarilor schemele ºi instrucþiunile de funcþionare a
mijloacelor de apãrare împotriva incendiilor pe care le-au prevãzut în documentaþii, precum ºi regulile
necesare de verificare ºi întreþinere în exploatare a acestora, întocmite de producãtori;
e) sã asigure asistenþa tehnicã necesarã realizãrii mãsurilor de apãrare împotriva incendiilor,
cuprinse în documentaþii, pânã la punerea în funcþiune.
Art. 24 - Executanþii lucrãrilor de construcþii ºi de montaj de echipamente ºi instalaþii sunt obligaþi:
a) sã realizeze integral ºi la timp mãsurile de apãrare împotriva incendiilor, cuprinse în proiecte, cu
respectarea prevederilor legale aplicabile acestora;
b) sã asigure luarea mãsurilor de apãrare împotriva incendiilor pe timpul executãrii lucrãrilor, precum
ºi la organizãrile de ºantier;
c) sã asigure funcþionarea mijloacelor de apãrare împotriva incendiilor prevãzute în documentaþiile
de execuþie la parametrii proiectaþi, înainte de punerea în funcþiune.
Art. 25. - Proiectanþilor ºi executanþilor le sunt aplicabile, dupã caz, ºi dispoziþiile prevãzute la art.
19-22.
SECÞIUNEA a 8-a
Obligaþiile cadrelor tehnice/personalului de specialitate cu
atribuþii în domeniul apãrãrii împotriva incendiilor
Art. 26 - (1) Cadrele tehnice/personalul de specialitate cu atribuþii în domeniul apãrãrii împotriva
incendiilor, desemnate/desemnat la nivelul autoritãþilor administraþiei publice centrale, ministerelor ºi
celorlalte organe centrale de specialitate, au/are urmãtoarele obligaþii principale:
a) elaboreazã programele de optimizare a capacitãþii de apãrare împotriva incendiilor în domeniul de
activitate al autoritãþii respective;
b) fac/face propuneri de reglementãri tehnice ºi organizatorice a activitãþii de apãrare împotriva
incendiilor în domeniul specific;
c) controleazã modul de aplicare a prevederilor legale pentru apãrarea împotriva incendiilor, în
cadrul instituþiei publice care i-a desemnat;
d) elaboreazã ºi supun/supune spre analizã ministrului de resort sau conducãtorului instituþiei, dupã
caz, raportul anual de evaluare a nivelului de apãrare împotriva incendiilor din domeniul de activitate;
e) analizeazã anual respectarea încadrãrii în criteriile de constituire a serviciilor de urgenþã private
din instituþiile ºi unitãþile subordonate, dotarea cu mijloace de apãrare împotriva incendiilor ºi fac/face
propuneri de optimizare a acestora;
f) elaboreazã ºi înainteazã spre aprobare programe de informare ºi educaþie specificã.
(2) Formarea ºi evaluarea cadrelor tehnice/personalului de specialitate cu atribuþii în domeniul
apãrãrii împotriva incendiilor se realizeazã de unitãþile abilitate în condiþiile legii, iar certificarea
competenþei profesionale se realizeazã de Centrul Naþional pentru Securitate la Incendiu ºi Protecþie
Civilã autorizat la Centrul Naþional de Formare Profesionalã a Adulþilor.
Art. 27. - (1) Cadrele tehnice/personalul de specialitate cu atribuþii în domeniul apãrãrii împotriva
incendiilor, din cadrul Consiliului General al Municipiului Bucureºti, consiliilor locale ale sectoarelor
municipiului Bucureºti, consiliilor judeþene ºi locale, instituþiilor ºi operatorilor economici au/are
urmãtoarele obligaþii principale:
a) participã la elaborarea ºi aplicarea concepþiei de apãrare împotriva incendiilor la nivelul unitãþii
administrativ-teritoriale, instituþiei sau operatorului economic;
b) controleazã aplicarea normelor de apãrare împotriva incendiilor în domeniul specific;
c) propun/propune includerea în bugetele proprii a fondurilor necesare organizãrii activitãþii de
apãrare împotriva incendiilor, dotãrii cu mijloace tehnice pentru apãrarea împotriva incendiilor ºi
echipamente de protecþie specifice;
d) îndrumã ºi controleazã activitatea de apãrare împotriva incendiilor ºi analizeazã respectarea
încadrãrii în criteriile de constituire a serviciilor de urgenþã voluntare sau private, dupã caz, în unitãþile
ºi instituþiile din care fac/face parte;
e) prezintã conducerii, semestrial sau ori de câte ori situaþia impune, raportul de evaluare a
capacitãþii de apãrare împotriva incendiilor;
f) rãspund/rãspunde de pregãtirea serviciului de urgenþã voluntar sau privat, dupã caz, precum ºi de
participarea acestuia la concursurile profesionale;
g) acordã sprijin ºi asistenþã tehnicã de specialitate centrelor operative pentru situaþii de urgenþã în
îndeplinirea atribuþiilor.
(2) Formarea, evaluarea ºi certificarea competenþei profesionale a cadrelor tehnice/personalului cu
atribuþii în domeniul apãrãrii împotriva incendiilor, prevãzute la alin. (1), se realizeazã în centre de
formare ºi evaluare abilitate prin lege, pe baza standardelor ocupaþionale recunoscute la nivel
naþional.
CAPITOLUL III
Exercitarea autoritãþii de stat în domeniul apãrãrii împotriva incendiilor
Art. 28. - (1) Exercitarea autoritãþii de stat în domeniul apãrãrii împotriva incendiilor se realizeazã
prin activitãþi de reglementare, autorizare, avizare, atestare, recunoaºtere, desemnare, supraveghere
a pieþei, control, organizarea stingerii incendiilor ºi tragerea la rãspundere juridicã a persoanelor
vinovate.
(2) Controlul de stat în domeniul apãrãrii împotriva incendiilor se exercitã, la nivel central, prin
inspecþia de prevenire ºi alte compartimente ºi unitãþi din structura sau subordinea Inspectoratului
General, respectiv, la nivel local, prin inspecþiile de prevenire din cadrul inspectoratelor, în scopul
aplicãrii unitare a prevederilor legale pe întregul teritoriu al României, potrivit competenþelor.
Art. 29. - (1) În toate fazele de cercetare, proiectare, execuþie ºi pe întreaga lor duratã de existenþã,
construcþiile ºi amenajãrile de orice tip, echipamentele, utilajele ºi instalaþiile tehnologice se supun
unei examinãri sistematice ºi calificate pentru identificarea, evaluarea ºi controlul riscurilor de
incendiu, în condiþiile prevãzute de reglementãrile specifice.
(2) Obligaþia executãrii activitãþilor prevãzute la alin. (1) revine persoanelor care concurã la
proiectarea, realizarea, exploatarea, întreþinerea, repararea, postutilizarea construcþiilor,
echipamentelor ºi a instalaþiilor tehnologice, potrivit legii.
(3) Metodologia privind identificarea, evaluarea ºi controlul riscurilor de incendiu se elaboreazã de
Inspectoratul General, se aprobã de ministrul administraþiei ºi internelor ºi se publicã în Monitorul
Oficial al României, Partea I.
Art. 30. - (1) Începerea lucrãrilor de execuþie la construcþii ºi instalaþii tehnologice noi, dezvoltarea,
modernizarea ori schimbarea destinaþiei celor existente, precum ºi punerea în funcþiune a acestora se
fac numai dupã obþinerea avizului sau a autorizaþiei de securitate la incendiu, dupã caz.
(2) Obligaþia solicitãrii ºi obþinerii avizelor ºi/sau a autorizaþiilor prevãzute la alin. (1) revine persoanei
fizice ori juridice care finanþeazã ºi realizeazã investiþii noi sau intervenþii la construcþiile existente ori,
dupã caz, beneficiarului investiþiei.
(3) Avizele ºi autorizaþiile prevãzute la alin. (1) se elibereazã de inspectorate, în termen de cel mult
30 de zile de la depunerea cererii, în condiþiile prevãzute de normele metodologice de avizare ºi
autorizare privind securitatea la incendiu.
(4) Categoriile de construcþii ºi amenajãri care se supun avizãrii ºi/sau autorizãrii privind securitatea
la incendiu se aprobã prin hotãrâre a Guvernului.
(5) Nerespectarea cerinþelor care au stat la baza eliberãrii avizului sau autorizaþiei de securitate la
incendiu atrage sancþionarea conform legii ºi, dupã caz, anularea avizului sau a autorizaþiei de
securitate la incendiu.
(6) Anularea avizului sau autorizaþiei de securitate la incendiu impune sistarea lucrãrilor de
construcþii sau, respectiv, oprirea funcþionãrii ori utilizãrii construcþiilor sau amenajãrilor respective.
(7) Mãsura prevãzutã la alin.
(6) se comunicã în cel mult 48 de ore, prin grija inspectoratului, la registrul comerþului, prefectului ºi
altor instituþii publice cu competenþe în domeniu.
(8) Litigiile generate de eliberarea ºi anularea avizului ori autorizaþiei de securitate la incendiu se
soluþioneazã potrivit Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificãrile ulterioare.
(9) Normele metodologice de avizare ºi autorizare privind securitatea la incendiu se elaboreazã de
Inspectoratul General, se aprobã de ministrul administraþiei ºi internelor ºi se publicã în Monitorul
Oficial al României, Partea I.
(10) Pentru actele privind avizele ºi autorizaþiile de securitate la incendiu eliberate potrivit legii se
percep tarife stabilite prin ordin al ministrului administraþiei ºi internelor.
CAPITOLUL IV
Serviciile de urgenþã voluntare ºi private
SECÞIUNEA 1
Dispoziþii comune
Art. 31. - (1) Serviciile de urgenþã sunt profesioniste sau voluntare, publice ori private.
(2) Serviciile de urgenþã profesioniste funcþioneazã în subordinea Inspectoratului General, potrivit
reglementãrilor specifice.
(3) Consiliile locale au obligaþia sã constituie servicii de urgenþã voluntare, iar operatorii economici ºi
instituþiile, care desfãºoarã activitãþi cu risc de incendiu, servicii de urgenþã private, potrivit legii.
(4) În domeniul apãrãrii împotriva incendiilor pot funcþiona ºi servicii de urgenþã private constituite ca
societãþi comerciale.
SECÞIUNEA a 2-a
Constituirea ºi atribuþiile serviciilor de urgenþã voluntare sau private
Art. 32. - (1) Serviciile de urgenþã voluntare/private sunt structuri specializate, altele decât cele
aparþinând serviciilor de urgenþã profesioniste, organizate cu personal angajat ºi/sau voluntar, în
scopul apãrãrii vieþii, avutului public ºi/sau a celui privat împotriva incendiilor ºi a altor calamitãþi, în
sectoarele de competenþã stabilite cu avizul inspectoratelor.
(2) Serviciile de urgenþã voluntare/private au în structurã compartiment sau specialiºti pentru
prevenirea incendiilor, care pot fi ºi cadre tehnice specializate cu atribuþii în domeniul apãrãrii
împotriva incendiilor, conform art. 12 alin. (1), formaþii de intervenþie, salvare ºi prim ajutor, precum ºi,
dupã caz, ateliere de reparaþii ºi de întreþinere.
(3) Constituirea, încadrarea ºi dotarea serviciilor de urgenþã voluntare/private se realizeazã pe baza
criteriilor de performanþã elaborate de Inspectoratul General ºi aprobate prin ordin al ministrului
administraþiei ºi internelor.
(4) Organizarea ºi funcþionarea serviciilor de urgenþã voluntare/private se stabilesc prin regulamente
aprobate, dupã caz, de consiliile locale sau conducerile operatorilor economici ºi instituþiilor care le-au
constituit, cu respectarea criteriilor de performanþã.
(5) Înfiinþarea, extinderea sau restrângerea activitãþii, precum ºi desfiinþarea unui serviciu de urgenþã
voluntar/privat se fac numai cu avizul inspectoratului.
Art. 33. - Serviciile de urgenþã voluntare/private au urmãtoarele atribuþii principale:
a) desfãºoarã activitãþi de informare ºi instruire privind cunoaºterea ºi respectarea regulilor ºi a
mãsurilor de apãrare împotriva incendiilor;
b) verificã modul de aplicare a normelor, reglementãrilor tehnice ºi dispoziþiilor care privesc apãrarea
împotriva incendiilor, în domeniul de competenþã;
c) asigurã intervenþia pentru stingerea incendiilor, salvarea, acordarea primului ajutor ºi protecþia
persoanelor, a animalelor ºi a bunurilor periclitate de incendii sau în alte situaþii de urgenþã.
Art. 34. - (1) Formarea, evaluarea ºi certificarea competenþei profesionale a personalului serviciilor
de urgenþã voluntare sau private se realizeazã de centre de formare ºi evaluare abilitate prin lege,
avizate de Inspectoratul General.
(2) Statutul personalului din serviciile de urgenþã voluntare se stabileºte prin hotãrâre a Guvernului.
Art. 35. - (1) Finanþarea cheltuielilor curente ºi de capital aferente activitãþii serviciilor de urgenþã
voluntare se asigurã din bugetele locale.
(2) Finanþarea cheltuielilor curente ºi de capital aferente activitãþii serviciilor de urgenþã private se
asigurã de operatorii economici ºi instituþiile care le-au constituit.
Art. 36. - (1) Pe baza hotãrârii consiliului local ºi în condiþiile prevãzute de lege, serviciul de urgenþã
voluntar poate presta, contra cost, cãtre orice persoanã fizicã sau juridicã, fãrã a afecta îndeplinirea
atribuþiilor, unele servicii cum sunt:
a) supravegherea mãsurilor de apãrare împotriva incendiilor la târguri, expoziþii, manifestãri culturalsportive,
activitãþi de filmare ºi altele asemenea;
b) transport de apã, evacuarea apei din subsolurile clãdirilor sau din fântâni;
c) limitarea, colectarea sau îndepãrtarea unor produse poluante;
d) efectuarea de lucrãri la înãlþime;
e) transport de apã.
(2) Costurile pentru prestãrile de servicii efectuate sunt stabilite prin hotãrâre a consiliului local, iar
sumele încasate se constituie ca venituri ale bugetului local.
SECÞIUNEA a 3-a
Drepturi, indemnizaþii ºi despãgubiri ce se acordã personalului
serviciilor de urgenþã voluntare sau private
Art. 37. - În exercitarea atribuþiilor ce îi revin, personalul serviciilor de urgenþã voluntare sau private
are urmãtoarele drepturi:
a) sã solicite de la persoanele fizice ºi juridice date, informaþii ºi documente necesare îndeplinirii
atribuþiilor legale privind apãrarea împotriva incendiilor;
b) sã stabileascã restricþii ori sã interzicã, potrivit competenþei prevãzute în regulamentul de
organizare ºi funcþionare a serviciului, utilizarea focului deschis ºi efectuarea unor lucrãri cu substanþe
inflamabile, pentru a preveni producerea de incendii ori explozii;
c) sã propunã persoanelor în drept oprirea funcþionãrii sau demolarea construcþiei incendiate,
precum ºi a celor vecine ori a unei pãrþi din acestea, în scopul limitãrii propagãrii incendiilor;
d) sã utilizeze, în funcþie de necesitate, apa, indiferent de sursa din care provine, pentru intervenþii la
incendii;
e) sã se deplaseze cu autospecialele din dotare la locul intervenþiei, pe drumuri care nu sunt
deschise circulaþiei publice ori pe alte terenuri, dacã cerinþele de operativitate ºi de lucru impun
aceasta;
f) sã opreascã ori sã limiteze traficul public în zona desfãºurãrii operaþiunilor de intervenþie;
g) sã intre în locuinþa persoanelor fizice, la solicitarea sau cu consimþãmântul acestora, în condiþiile
prevãzute de lege; în cazul când se impune înlãturarea unui pericol iminent de incendiu asupra vieþii,
integritãþii fizice a persoanelor sau bunurilor acestora, consimþãmântul nu este necesar.
Art. 38. - (1) Personalul angajat al serviciilor de urgenþã voluntare/private se încadreazã în condiþii
de muncã similare personalului serviciilor de urgenþã profesioniste.
(2) Personalul serviciilor de urgenþã voluntare/private are obligaþia sã poarte uniformã, echipament
de protecþie ºi însemne distinctive, ale cãror descriere, condiþii de acordare ºi folosire se stabilesc prin
regulament elaborat de Ministerul Administraþiei ºi Internelor, aprobat prin hotãrâre a Guvernului ºi
publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I.
(3) Consiliul local, administratorul sau conducãtorul instituþiei asigurã gratuit personalului serviciilor
de urgenþã voluntare/private uniforma ºi echipamentul de protecþie adecvate misiunilor pe care le
îndeplineºte, iar în cazul în care pe timpul intervenþiei i s-au degradat îmbrãcãmintea ori alte bunuri
personale, îl despãgubeºte în mod corespunzãtor.
Art. 39. - (1) Pe timpul intervenþiei, personalului serviciilor de urgenþã voluntare/private i se asigurã
antidot adecvat naturii mediului de lucru.
(2) În cazul operaþiunilor de lungã duratã, personalului serviciilor de urgenþã voluntare/private i se
asigurã hrana, gratuit, în echivalentul a cel puþin 2.000 de calorii.
(3) Obligaþia asigurãrii drepturilor prevãzute la alin. (1) ºi (2) revine consiliului local, administratorului
sau conducãtorului instituþiei, dupã caz.
Art. 40. - (1) Personalul serviciilor de urgenþã voluntare are dreptul la indemnizaþii pentru timpul
efectiv de lucru la intervenþii ºi la celelalte activitãþi prevãzute în programul serviciului.
(2) Cuantumul orar al indemnizaþiei prevãzute la alin. (1) se stabileºte ºi se acordã de consiliul local,
diferenþiat pe categorii de funcþii.
Art. 41. - (1) Pe timpul cât se aflã la cursuri de pregãtire ºi concursuri profesionale, organizate în
afara localitãþii în care funcþioneazã serviciul, personalul serviciilor de urgenþã voluntare beneficiazã
de toate drepturile de deplasare, cazare ºi de diurnã ca ºi personalul serviciilor de urgenþã
profesioniste, care se acordã de consiliul local.
(2) Personalul serviciilor de urgenþã voluntare, salariaþi ai altor instituþii publice sau operatori
economici, îºi pãstreazã drepturile de salariu la locul de muncã pentru perioada cât participã la
intervenþii, cursuri de pregãtire ori concursuri profesionale.
Art. 42. - Persoanele juridice care organizeazã servicii de urgenþã voluntare/private au obligaþia sã
asigure personalul, angajat sau voluntar, la o societate de asigurãri pentru caz de boalã profesionalã,
accident ori deces produs în timpul sau din cauza îndeplinirii atribuþiilor ce îi revin pe timpul
intervenþiilor, concursurilor profesionale, antrenamentelor ori altor misiuni specifice.
CAPITOLUL V
Rãspunderea juridicã
Art. 43. - Încãlcarea dispoziþiilor prezentei legi atrage rãspunderea disciplinarã, contravenþionalã,
materialã, civilã sau penalã, dupã caz.
Art. 44. - Constituie contravenþii urmãtoarele fapte ºi se sancþioneazã dupã cum urmeazã:
I. cu amendã de la 100 lei la 500 lei:
a) nerespectarea de cãtre primar, administrator sau conducãtorul instituþiei a obligaþiilor de informare
a inspectoratului despre izbucnirea ºi stingerea, cu forþe ºi mijloace proprii, a unui incendiu ºi de
transmitere a raportului de intervenþie;
b) neasigurarea ºi nepunerea în mod gratuit la dispoziþia forþelor chemate în ajutor, de cãtre
administrator sau conducãtorul instituþiei, a mijloacelor tehnice pentru apãrare împotriva incendiilor ºi
a echipamentelor de protecþie specifice riscurilor care decurg din existenþa ºi funcþionarea unitãþii,
precum ºi a antidotului ºi medicamentelor pentru acordarea primului ajutor;
c) neconsemnarea de cãtre persoanele fizice ºi juridice în actele de transmitere temporarã a
dreptului de folosinþã, precum ºi de antreprizã a rãspunderilor ce le revin în ceea ce priveºte apãrarea
împotriva incendiilor;
d) necooperarea persoanelor fizice sau juridice care deþin pãrþi din acelaºi imobil în vederea
asigurãrii mãsurilor de apãrare împotriva incendiilor;
II. cu amendã de la 500 lei la 1.000 lei:
a) neanunþarea, prin orice mijloc, a serviciilor de urgenþã, a primarului sau a poliþiei de cãtre
persoana care observã un incendiu ºi, dupã caz, neluarea mãsurilor, dupã posibilitãþile sale, pentru
limitarea ºi stingerea incendiului;
b) neangajarea de cãtre autoritãþile administraþiei publice centrale ºi celelalte organe centrale de
specialitate, Consiliul General al Municipiului Bucureºti, consiliile locale ale sectoarelor municipiului
Bucureºti, consiliile judeþene sau locale, instituþiile publice ºi operatorii economici care desfãºoarã
activitãþi cu risc de incendiu, prevãzuþi la art. 12 alin. (2), a cel puþin un cadru tehnic sau personal de
specialitate cu atribuþii în domeniul apãrãrii împotriva incendiilor;
c) nerespectarea de cãtre primar, administrator sau conducãtorul instituþiei a obligaþiilor de încadrare
a serviciului de urgenþã voluntar sau privat cu personal atestat în condiþiile legii, de pregãtire
profesionalã ºi antrenare a acestuia pentru intervenþie;
d) nerespectarea de cãtre primar a obligaþiilor ce îi revin în conformitate cu prevederile art. 14 lit. j),
k) ºi m)-o);
e) nerespectarea de cãtre salariaþi a obligaþiilor ce le revin potrivit prevederilor art. 22 lit. a), b), e) ºi
f);
f) nerespectarea de cãtre cadrele tehnice/personalul de specialitate cu atribuþii în domeniul apãrãrii
împotriva incendiilor a obligaþiilor pe care le au potrivit prevederilor art. 26 alin. (1) lit. b), e), f) ºi ale
art. 27 alin. (1) lit. c)-e);
g) nerespectarea de cãtre utilizator a obligaþiilor stabilite la art. 21 lit. d) ºi e);
III. cu amendã de la 1.000 lei la 2.500 lei:
a) inacþiunea persoanelor fizice ºi juridice aflate în apropierea incendiilor produse la pãduri, plantaþii,
culturi agricole, miriºti, pãºuni ºi fâneþe ºi care nu intervin imediat cu mijloacele de care dispun pentru
limitarea ºi stingerea acestora;
b) neîndeplinirea de cãtre Consiliul General al Municipiului Bucureºti, consiliile locale ale sectoarelor
municipiului Bucureºti, consiliile judeþene, consiliile locale ºi persoanele juridice prevãzute la art. 8 a
obligaþiei de organizare a colaborãrii prin convenþii încheiate între pãrþi;
c) nerespectarea de cãtre primar a obligaþiilor ce îi revin în conformitate cu prevederile art. 14 lit. b),
d)-f) ºi h);
d) neîndeplinirea de cãtre ministere ºi celelalte organe ale administraþiei publice centrale de
specialitate a obligaþiilor pe care le au potrivit prevederilor art. 18 lit. c)-e);
e) neîndeplinirea de cãtre administrator sau conducãtorul instituþiei a obligaþiilor pe care le are în
conformitate cu prevederile art. 19 lit. g), j), k) ºi l);
f) necunoaºterea ºi nerespectarea de cãtre utilizator a mãsurilor de apãrare împotriva incendiilor,
stabilite de administrator, proprietar, producãtor sau importator, dupã caz;
g) neîndeplinirea de cãtre salariaþi a obligaþiilor pe care le au potrivit dispoziþiilor art. 22 lit. c), d) ºi
g);h) neîndeplinirea de cãtre proiectanþi a obligaþiilor ce le revin în conformitate cu prevederile art. 23
lit. d) ºi e);
i) nerespectarea de cãtre executanþii lucrãrilor de construcþii ºi de montaj de echipamente ºi instalaþii
a dispoziþiilor art. 24 lit. b) ºi c);
j) neîndeplinirea de cãtre cadrele tehnice/personalul de specialitate cu atribuþii în domeniul apãrãrii
împotriva incendiilor a obligaþiilor pe care le au potrivit prevederilor art. 26 alin. (1) lit. a) ºi c) ºi ale art.
27 alin. (1) lit. b) ºi f);
IV. cu amendã de la 2.500 lei la 5.000 lei:
a) neîndeplinirea de cãtre persoanele fizice ºi juridice a obligaþiilor ce le revin în situaþii de forþã
majorã determinate de incendii, prevãzute la art. 8;
b) neîndeplinirea de cãtre primar a obligaþiilor pe care le are potrivit dispoziþiilor art. 14 lit. a), c) ºi g);
c) neîndeplinirea de cãtre ministere ºi celelalte organe ale administraþiei publice centrale de
specialitate a obligaþiilor ce le revin în conformitate cu prevederile art. 18 lit. b) ºi f);
d) neîndeplinirea de cãtre administrator a obligaþiilor pe care le are în conformitate cu prevederile
art. 19 lit. a), b), d)-f), i), o) ºi q);
e) nerespectarea de cãtre persoanele fizice ºi juridice utilizatoare a prevederilor art. 21 lit. b) ºi c);
f) neîndeplinirea de cãtre proiectanþi a obligaþiilor ce le revin potrivit prevederilor art. 23 lit. a)-c);
g) nerealizarea de cãtre executanþii lucrãrilor de construcþii ºi de montaj de echipamente ºi instalaþii,
integral ºi la timp, a mãsurilor de apãrare împotriva incendiilor, cuprinse în proiecte, cu respectarea
condiþiilor de calitate prevãzute de lege;
h) începerea lucrãrilor de execuþie la construcþii ºi instalaþii tehnologice noi, dezvoltarea,
modernizarea ori schimbarea destinaþiei celor existente, precum ºi punerea în funcþiune a acestora
fãrã obþinerea avizului sau a autorizaþiei de securitate la incendiu, dupã caz;
i) nesolicitarea ºi neobþinerea de cãtre persoanele fizice ori juridice care finanþeazã ºi realizeazã
investiþii noi sau intervenþii la construcþiile existente ori, dupã caz, de cãtre beneficiarul investiþiei a
avizelor ºi/sau autorizaþiilor prevãzute de prezenta lege;
j) neelaborarea de cãtre ministere ºi celelalte organe ale administraþiei publice centrale de
specialitate a strategiilor sectoriale privind apãrarea împotriva incendiilor în domeniul lor de
competenþã ºi neasigurarea aplicãrii acestora;
k) efectuarea de lucrãri de proiectare, montare, verificare, întreþinere, reparare a sistemelor ºi
instalaþiilor de apãrare împotriva incendiilor, de verificare, întreþinere, reparare a mijloacelor tehnice de
apãrare împotriva incendiilor ºi de lucrãri de ignifugare ºi termoprotecþie de cãtre persoane fizice ºi
juridice neatestate;
l) emiterea de rapoarte de încercãri la foc de cãtre laboratoare neautorizate conform legii;
m) utilizarea ºi comercializarea de mijloace tehnice de apãrare împotriva incendiilor, necertificate
conform legii;
V. cu amendã de la 5.000 lei la 10.000 lei:
a) nerespectarea cerinþelor care au stat la baza eliberãrii avizului sau a autorizaþiei de securitate la
incendiu;
b) continuarea executãrii lucrãrilor de construcþii sau funcþionarea ori utilizarea
construcþiilor/amenajãrilor respective dupã anularea avizului sau a autorizaþiei de securitate la
incendiu.
Art. 45. - (1) Sancþiunile contravenþionale se aplicã persoanelor fizice sau juridice, dupã caz.
(2) Contravenientul poate achita în termen de cel mult 48 de ore de la data încheierii procesuluiverbal
ori, dupã caz, de la data comunicãrii acestuia jumãtate din minimul amenzii prevãzute în
prezenta lege, pentru fiecare categorie de contravenþii.
(3) Contravenþiile la normele de prevenire ºi stingere a incendiilor ºi sancþiunile contravenþionale se
stabilesc prin hotãrâre a Guvernului.
Art. 46. - (1) Constatarea contravenþiilor ºi aplicarea sancþiunilor prevãzute la art. 45 se fac de cãtre
personalul inspecþiilor de prevenire a incendiilor, prevãzute la art. 28 alin. (2), precum ºi de cel al altor
organe abilitate de lege.
(2) Primarii constatã ºi sancþioneazã contravenþiile prevãzute la art. 44 pct. I lit. b), pct. III lit. a) ºi e)
ºi pct. IV lit. a).
(3) Contravenþiilor prevãzute la art. 44 le sunt aplicabile dispoziþiile Ordonanþei Guvernului nr.
2/2001 privind regimul juridic al contravenþiilor, aprobatã cu modificãri ºi completãri prin Legea nr.
180/2001, cu modificãrile ºi completãrile ulterioare.
CAPITOLUL VI
Dispoziþii finale
Art. 47. - (1) Organizarea, conducerea, îndrumarea ºi controlul activitãþii de apãrare împotriva
incendiilor în unitãþile structurilor de apãrare ºi securitate naþionalã se realizeazã potrivit prevederilor
prezentei legi, pe baza normelor aprobate de conducãtorii structurilor respective, cu avizul
Inspectoratului General.
(2) La unitãþile din structurile prevãzute la alin. (1) Inspectoratul General ºi inspectoratele exercitã
controlul asupra modului de aplicare a prevederilor legale privind apãrarea împotriva incendiilor,
numai la solicitarea comandanþilor sau a ºefilor acestora.
(3) La sediile Parlamentului, Administraþiei Prezidenþiale, Guvernului, precum ºi la alte obiective de
importanþã deosebitã aflate în administrarea autoritãþilor publice centrale se pot constitui, prin hotãrâre
a Guvernului, subunitãþi profesioniste speciale de intervenþie; instituþiile menþionate asigurã gratuit
imobilele, spaþiile ºi utilitãþile necesare în vederea funcþionãrii ºi desfãºurãrii activitãþilor subunitãþilor.
Art. 48. - Intervenþia pentru stingerea incendiilor ºi salvarea persoanelor în subteran, la operatorii
economici care produc, stocheazã sau utilizeazã substanþe toxice care prin contact ori inhalare pot
cauza moartea personalului, la centralele nucleare, la navele aflate în porturi ºi apele teritoriale
române, pe calea feratã, aeroporturi, platforme maritime de foraj ºi extracþie, se asigurã de operatorii
economici care administreazã sectorul respectiv, cu asistenþa tehnicã a inspectoratelor.
Art. 49. - (1) Laboratoarele de încercãri la foc se autorizeazã în condiþiile legii.
(2) Regulamentul de autorizare a laboratoarelor de încercãri la foc se elaboreazã de Inspectoratul
General, se aprobã prin ordin al ministrului administraþiei ºi internelor ºi se publicã în Monitorul Oficial
al României, Partea I.
Art. 50. - (1) Mijloacele tehnice pentru apãrarea împotriva incendiilor ºi echipamentelor de protecþie
specifice se introduc pe piaþã ºi se utilizeazã conform legii.
(2) În domeniul nereglementat de Legea nr. 608/2001 privind evaluarea conformitãþii produselor,
republicatã, introducerea pe piaþã a produselor prevãzute la alin. (1) se face pe baza evaluãrii
conformitãþii faþã de reglementãrile elaborate de Inspectoratul General.
(3) Metodologia de certificare a conformitãþii produselor prevãzute la alin. (2) se elaboreazã de
Inspectoratul General, se aprobã prin ordin al ministrului administraþiei ºi internelor ºi se publicã în
Monitorul Oficial al României, Partea I.
Art. 51. - (1) Proiectarea, executarea, verificarea, întreþinerea ºi repararea sistemelor ºi instalaþiilor
de apãrare împotriva incendiilor, efectuarea lucrãrilor de termoprotecþie ºi ignifugare, de verificare,
întreþinere ºi reparare a autospecialelor ºi a altor mijloace tehnice destinate apãrãrii împotriva
incendiilor se efectueazã de cãtre persoane fizice ºi juridice atestate.
(2) Atestarea persoanelor prevãzute la alin. (1) se face pe baza metodologiei elaborate de
Inspectoratul General, aprobatã de ministrul administraþiei ºi internelor ºi publicatã în Monitorul Oficial
al României, Partea I.
Art. 52. - În localitatea unde funcþioneazã servicii de urgenþã profesioniste, consiliul local nu are
obligaþia constituirii serviciilor de urgenþã voluntare.
Art. 53. - Personalul serviciilor de urgenþã nu rãspunde de pagubele inerente procesului de
intervenþie.
Art. 54. - (1) Personalul serviciilor de urgenþã profesioniste care a îndeplinit o perioadã de minimum
10 ani atribuþii privind apãrarea împotriva incendiilor, cãruia i-au încetat raporturile de serviciu, la
cerere sau din motive care nu-i sunt imputabile acestuia, poate primi, la cerere, brevetul de Pompier
specialist, diferenþiat pe categorii de personal.
(2) Modul de eliberare ºi drepturile conferite prin acest brevet vor fi stabilite prin regulament aprobat
prin ordin al ministrului administraþiei ºi internelor.
Art. 55. - (1) Anual se organizeazã concursuri profesionale ale serviciilor de urgenþã ºi cercurilor de
elevi Prietenii pompierilor.
(2) Concursurile profesionale ale serviciilor de urgenþã se desfãºoarã pe baza regulamentului
elaborat de Inspectoratul General, aprobat prin ordin al ministrului administraþiei ºi internelor, care se
publicã în Monitorul Oficial al României, Partea I.
(3) Concursurile profesionale ale cercurilor de elevi Prietenii pompierilor se desfãºoarã pe baza
regulamentului elaborat de Inspectoratul General, în colaborare cu autoritatea naþionalã pentru
reglementarea activitãþilor de învãþãmânt, aprobat prin ordin al acestei autoritãþi ºi publicat în Monitorul
Oficial al României, Partea I.
Art. 56. - (1) Actele normative de aplicare, subsecvente prezentei legi, se elaboreazã de autoritãþile
responsabile în termen de 90 de zile de la data intrãrii în vigoare a acesteia.
(2) Pe data intrãrii în vigoare a prezentei legi se abrogã Ordonanþa Guvernului nr. 60/1997 privind
apãrarea împotriva incendiilor, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 225 din 30
august 1997, aprobatã cu modificãri ºi completãri prin Legea nr. 212/1997, cu modificãrile ºi
completãrile ulterioare, precum ºi orice alte dispoziþii contrare.
Aceastã lege a fost adoptatã de Parlamentul României, cu respectarea prevederilor art. 75 ºi ale
art. 76 alin. (2) din Constituþia României, republicatã.
PREªEDINTELE CAMEREI DEPUTAÞILOR PREªEDINTELE SENATULUI
BOGDAN OLTEANU NICOLAE VÃCÃROIU
Bucureºti, 12 iulie 2006.Nr. 307.